În 25 martie, vei fi solistul Orchestrei Naționale Radio în cadrul unui concert susținut cu ocazia aniversării a 25 de ani de activitate a postului nostru. Ce lucrare ai ales pentru întâlnirea cu publicul de la Sala Radio, în cadrul evenimentului desfășurat cu Cristian Măcelaru la pupitrul dirijoral?

Este un concert pe care-l aștept cu mare nerăbdare. Este o cifră fantastică a postului Radio România Muzical. Un sfert de secol înseamnă foarte mult și sper că este doar un foarte frumos început. Mă bucur, de asemenea, de reîntâlnirea cu maestrul Cristian Măcelaru, alături de care am cântat deja în numeroase concerte pe scena Sălii Radio; avem deja și un compact-disc apărut la Editura Casa Radio. Am ales unul dintre cele mai frumoase concerte pentru vioară, și anume Concertul nr.2 de Serghei Prokofiev, o lucrare care mă emoționează de fiecare dată în alte feluri. Opinia mea personală este că partea lentă, partea a doua a acestui concert, prin simplitatea ei care mi se pare că amintește de cvartetele lui Haydn, este una dinte cele mai frumoase părți lente din literatura pentru vioară.

Alexandru Tomescu, pe durata colaborării cu Radio România Muzical au existat mai multe momente importante. Unul dintre ele, la care aș vrea să ne oprim, a fost clasarea pe primul loc a discului "Bach to Basics" în cadrul campaniei "Votează discul de muzică clasică al anului 2016". Cum îți amintești acest moment?

Sigur, cum aș putea uita acest concurs! Este o distincție foarte importantă pentru mine. De altminteri, cred că este și prima distincție, primul premiu pe care l-am câștigat pentru unul dintre discurile mele. M-am bucurat foarte mult că a fost vorba despre discul cu integrala sonatelor și partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. În consider a fi unul dintre discurile mele de referință. Această culegere de sonate și partite este, dacă vreți, biblia violoniștilor și este un disc care-mi este în mod special drag. L-am înregistrat după ce am cântat acest program în cadrul Turneului Stradivarius și am încercat să păstrez acolo acea atmosferă incredibilă din toate catedralele în care am cântat. A fost un concurs foarte disputat. M-am bucurat foarte mult că dintr-o dată muzica clasică trezește așa pasiuni în mediul online. Și, vă spun sincer, diploma acestui premiu este una dintre cele două sau trei diplome pe care le-am înrămat și le am la mine pe perete. E un premiu foarte special!

Există o altă amintire dragă împreună cu Radio România Muzical?

Ooo, cum să nu! Eu am amintiri legate de precursorul lui... a existat un canal de muzică clasică și înainte. Încă de când eram copil, țin minte că îmi cumpăram programul, se numea Tele-radio parcă, în anii '90, îmi încercuiam emisiunile pe care voiam să le ascult; unele dintre ele chiar le și piratam, le înregistram pe casetă audio. După aceea, ascultam toate concertele mele preferate.

Cred că avem nevoie mai mult ca oricând de postul Radio România Muzical pentru că, mai ales în aceste vremuri atât de tulburi în care mulți dintre noi ne întrebăm care este rostul nostru aici, ce se va întâmpla mâine, avem nevoie de un punct de reper, un punct de stabilitate și cred că rolul muzicii este și acesta, de a ne oferi acest sprijin psihologic, acest sprijin spiritual în vremuri dificile. Și sper că mulți oameni vor redescoperi sau vor descoperi cu această ocazie forța pe care muzica clasică o are în ea.

Vreau să rămânem la colaborarea cu Radio România Muzical. Din 2018, semnezi alături de Cristina Comandașu rubrica "Obiectiv-emotiv" - un material difuzat bilunar în cadrul edițiilor Musica viva și Perpetuum mobile. Cum a apărut ideea acestui proiect care va împlini 4 ai în toamnă și cum va evolua el?

Este un proiect care-mi este în mod special drag. Întotdeauna am crezut că muzica clasică trebuie prezentată, trebuie apropiată de oameni într-un mod cât mai natural, într-un mod cât mai puțin încărcat de termeni de specialitate și am avut numeroase discuții cu Cristina Comandașu pe tema aceasta și, până la urmă, iată, a apărut această idee a unei rubrici radio cu caracter permanent. Recunosc că am fost foarte impresionat de această invitație. Sigur că am dat de-a lungul vieții numeroase interviuri, dar una este să dai un interviu punctual și alta este să îți asumi curgerea unei rubrici pe termen lung. Pentru mine este o provocare. De fiecare dată, îmi adun gândurile într-un mod cât mai coerent și cât mai concret. Durata rubricilor nu este foarte mare și acest lucru tocmai mă ajută să îmi concentrez gândurile în modul cel mai eficient. Sper că ele ajung la un public cât mai larg și sper că aceste povestioare care sunt mare parte din experiența mea proprie ca violonist sau muzician, toate călătoriile pe care le-am făcut, să îi apropie pe oameni de muzica clasică, să le trezească interesul, să devină pur și simplu curioși să vadă... "Dom-le, dar chiar așa era Beethoven? Era un tip extrem de coleric și de pasionat? În același timp, era și un tip foarte romantic." ...niște lucruri pe care poate mulți nu le știu. Sper să ducem mai departe această rubrică. Sigur, tematica rubricii este, practic, inepuizabilă. Sper să o dezvoltăm cât mai frumos și în continuare.

Ai un mesaj pentru echipa și ascultătorii Radio România Muzical?

Desigur. Cred că toate mesajele și toate gândurile bune trebuie să meargă către oamenii care fac acest post să existe. Sigur, spunem La mulți ani, Radio România Muzical! Dar Radio România Muzical este o abstracțiune. Cei care îi dau viață și cei care pun în mișcare rotițele acestui post de radio sunt toți oamenii, toți redactorii care lucrează zi și noapte, de multe ori la propriu, pentru a pregăti aceste emisiuni de care ne bucurăm cu toții. Nu este o muncă deloc ușoară și, sincer să fiu, sunt impresionat de calitatea emisiunilor. Foarte multe posturi de muzică clasică din străinătate nu sunt nici pe departe la fel de consistente și de bine documentate în informația pe care o furnizează publicului, cum este Radio România Muzical. Așadar, continuați munca fantastică pe care o faceți, pentru că e nevoie de ea!

Așa cum un interpret nu poate exista fără publicul lui căruia îi cântă, un post de radio nu poate exista fără ascultătorii săi. Eu cred că avem cu toții nevoie unii de ceilalți - și ascultătorii și producătorii. Eu, cumva, sunt în ambele părți. Ascult și postul de radio și fac și unele dintre emisiuni, așa că pot să spun că mă bucur de două ori mai mult de postul Radio România Muzical.