În această seară, Opera Naţională Bucureşti celebrează 100 de ani de la primul spectacol care a avut loc pe scena instituţiei, prezentând premiera unei noi producţii a operei „Lohengrin” de Richard Wagner - titlu care a deschis şi prima stagiune a teatrului liric, la acea vreme spectacolul derulându-se sub bagheta lui George Enescu.

Mai multe detalii aflăm de la soprana Marta Sandu Ofrim:

Centenarul Operei Naționale București va fi celebrat prin premiera unei noi producții a operei "Lohengrin", eveniment care-ți prilejuiește debutul în rolul Elsa. Publicul te știe din roluri precum Adina din "Elixirul dragostei", Susanna din "Nunta lui Figaro" sau Nedda din "Paiațe", ca să dau doar câteva exemple. Care este povestea din spatele acestui debut care bănuiesc că implică și o nouă direcție în repertoriul tău?

Este o nouă direcție pe care o abordez acum în repertoriul meu. Ea a început de ceva vreme, cum spuneai și tu, prin rolul Nedda, prin Donna Anna, prin alt rol de aceeași factură pe care-l pregătesc, și anume Margareta din "Faust". Nu mă gândisem la Elsa, nu eram foarte sigură că acest rol este pentru vocea mea. Însă, citind, simțind, familiarizându-mă în primul rând cu stilul wagnerian și studiind foarte mult, am descoperit că eu sunt Elsa și am descoperit-o pe Elsa și valențe ale vocii mele datorate acestui rol, pe care nu le-am descoperit până acum. Și cred că nu este întâmplător. Sunt foarte recunoscătoare, fericită și împlinită pentru că am avut și am ocazia să abordez acest rol.

Am studiat foarte mult, am avut și coach pentru limba germană și pentru acest stil wagnerian. Maestrele corepetitoare de la Opera Națională cunosc foarte bine partitura, cunosc foarte bine acest stil. De asemenea, dirijorul Tiberiu Soare, care a lucrat cu noi la amănunt, și am reușit să fim compatibili cu acest stil și să-l înțelegem.

Povestea este extraordinară! Este plină de simboluri, de sensuri; este o veche legendă a Cavalerului Lebădă, de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Elsa este foarte bine conturată vocal de Wagner prin fraze, prin țesătura orchestrală. Din acest punct de vedere mi-a fost foarte clar cum este și cine este Elsa. Elsa este un rol liric; este, poate, singurul rol liric din operele wagneriene. Din punctul de vedere al construirii personajului, Elsa este o personificare a calităților umane înalte, luminoase, pure, este cea care, căzută în patima curiozității ca și Eva, prin mrejele și intrigile lui Ortrud, face o greșeală care duce la pierderea și sacrificarea iubirii, îndepărtându-l pe Lohengrin. În același timp, ea îndeplinește propriul destin prin această trădare aproape iudaică, pentru că astfel îl aduce pe fratele ei dispărut, iar Brabanții mai primesc o șansă. Această poveste mi-a creat o imagine foarte clară despre cum aș putea s-o găsesc pe Elsa în propria mea personalitate și în interpretarea acestei tipologii.

Sunt nerăbdătoare. Cred că opera "Lohengrin" reprezintă pentru Opera Națională trecerea unor praguri și evoluția înspre o nouă dimensiune a tot ce înseamnă opera și muzica, în general, pentru om și pentru public. Nu am să vă dezvălui din ceea ce am să vă invit să vedeți în spectacolul lui Silviu Purcărete, dar să știți că întrece orice așteptare. Prin inspirație și tehnica regizorală înnoiește și, în același timp, păstrează valorile spectacolului de operă. Este un privilegiu să fiu alături de colegii mei extraordinari Daniel Magdal, Marius Boloș, Valentin Vasiliu, Dan Indricău, Petra Lang, în costumele și scenografia lui Dragoș Buhagiar și nu pot să fiu decât nerăbdătoare, să ne bucurăm împreună.