Arhivă : Interviuri Înapoi
AUDIO. Interviu cu violistul Răzvan Popovici despre aniversarea Festivalului „SoNoRo”
Astăzi, 2 decembrie, la Sala Weill a celebrului complex Carnegie Hall din New York are loc un concert ce marchează atât Ziua Națională a României, cât și aniversarea a 15 ani a Festivalului SoNoRo.
Pentru început, v-aș ruga să vă amintiți cum ați început proietul SoNoRo.
L-am început ca o mică inițiativă muzicală, cu câțiva prieteni și, uitați, după 16 ani a devenit o platformă culturală și cred că a făcut, pe parcursul acestor 16 ani, mulți oameni fericiți.
Care au scopurile sau idealurile pe care le aveați atunci?
Idealul a fost de a face muzică bună. Idealul a fost de a construi un festival pe termen lung, de înaltă ținută, cu artiști excelenți și cu concerte bune, ca să încânte publicul. N-a fost un mare scop filosofic, ci pur și simplu ne-am dorit la început, când am pus bazele festivalului să facem ceva de calitate și cred că, dacă 16 ani mai târziu suntem aici, asta s-a bazat în mod primordial pe această dorință și acest plan al nostru, de a aduce calitate cât mai înaltă la fiecare din concertele noastre.
Recitalul are loc la Carnegie Hall, una dintre cele mai importante scene americane, iar proiectul SoNoRo are, fără îndoială, o anvergură internațională. Voiam să știu, de ce ați ales această scenă pentru recitalul aniversar?
Publicul probabil că știe că acum 5 ani și acum 10 ani am sărbătorit fiecare jubileu, fiecare cincinal SoNoRo la New York, cumva a fost un complex de împrejurări și am putut face acest lucru, iar evident, când am deschis cutia Pandorei cu acest concerte aniversare la cinci ani de SoNoRo și zece ani de SoNoRo nu puteam să nu facem și la 15 ani și s-a nimerit anul trecut extraordinar. Data oferită de Carnegie Hall pentru invitație, pentru concertul nostru a fost de 1 decembrie chiar de Ziua Națională, așa că ne-am bucurat foarte mult anul trecut că putem sărbători și România cu ocazia unei astfel de aniversări muzicale. Deci, practic, două lucruri într-un singur concert. Din cauza pandemiei, evident, concertul de anul trecut a fost amânat pe acest an. Acuma, data pe care am primit-o a fost din nou îmbucurătoare pentru România, deci 2 decembrie, astfel încât vom sărbători alături de ICR și evident de publicul newyorkez, 15 ani, mai precis 16 ani de SoNoRo, pentru că aniversarea de 15 ani este sărbătorită un pic mai târziu. Evident, ne-am dorit să sărbătorim și SoNoRo, fiind un produs 100% românesc și Ziua Națională a României, s-o sărbătorim cu muzică bună românească, astfel încât am ales pe lângă o mică și splendidă miniatură a lui Enescu, intitulată Serenade Lointaine pentru trio cu pian, cât și Rapsodia Română, care publicul din România a ascultat-o des în interpretarea noastră și cred că duce această efervescență bucureșteană foarte mândru la New York, iar apoi ne-am gândit să fie un program demn de Carnegie Hall, care să ne și arate pe noi muzicienii care interpretează din cea mai bună umbră și am ales Gabriel Fauré, primul cvartet cu pian al lui Gabriel Fauré în do minor. Este o piesă pe care profesorul Enescu a compus-o într-un mod măiastru, care se potrivește foarte bine cu Rapsodia Română a lui Enescu, iar în partea a doua am ales un celebru cvartet cu pian al lui Antonín Dvoűák, una dintre piesele de referință ale repertoriului pentru această combinație de instrumente.