Aveți o agendă profesională foarte bogată în continuare și aș fi vrut să începem prin a discuta puțin despre nominalizarea celui mai recent apărut pe piață disc al dumneavoastră - Concertele pentru pian și orchestră de Șostakovici cântate împreună cu Simon Trpceski. Colaborați deja de mai multă vreme cu pianistul macedonean. Ce anume face ca legătura dumneavoastră artistică să fie atât de strânsă? De ce vă apreciați reciproc?

Simon este genul de artist foarte direct, foarte onest în felul în care face muzică și apreciez foarte mult acest lucru. Întotdeauna caută să găsească caracterul și vocea perfectă ale fiecărui compozitor. Am făcut multe concerte împreună cu Simon, cu compozitori diferiți, și întotdeauna am apreciat că el caută caracterul; și pun accent pe acest lucru, pentru că se înțelege clar în felul cum cântă el că într-adevăr cunoaște care este un Șostakovici adevărat, caracterul unui concert scris de Șostakovici și cum să-l interpreteze. Iar acest lucru e foarte atrăgător pentru mine, deoarece și eu caut același lucru în muzică: caut să găsesc identitatea fiecărui compozitor, separat de ceilalți compozitori, fiecare individual luat în vocea pe care o are. Și în acest lucru ne întâlnim foarte bine, Simon și eu. Pe de altă parte, Simon este și genul de personalitate atât de deschisă, e atât de ușor de colaborat cu el, e foarte prietenos... îmi este chiar un prieten. Și, de aceea, acest album a fost făcut cu mare plăcere. A fost făcut chiar în timpul pandemiei, în mijlocul pandemiei, când chiar nu se știa absolut nimic. L-am făcut din plăcere și cu mare bucurie!

Lista oficială a discurilor nominalizate la ICMA (International Classical Musica Awards) a fost publicată de curând, în 16 noiembrie. Dumneavoastră când ați aflat că faceți parte dintre cei propuși și cum ați primit vestea asta?

Sincer să fiu, am aflat când m-ați sunat să mă rugați să dau un interviu despre acest lucru. Nu am știut. Doamna Comandașu cred că m-a sunat chiar a doua zi și încă nu aflasem. Deci, a fost o surpriză adusă din partea radioului din România. Mulțumesc!

Urmează să apară două alte noi albume, ambele în luna noiembrie 2021. Unul dintre ele este dedicat muzicii lui Saint-Saens și va fi lansat în 26 noiembrie. Îmi puteți spune, vă rog, despre ce e vorba? Ce program ați imprimat, cu ce artiști ați colaborat, pentru ce casă de discuri ați înregistrat?

Este vorba de un set, de fapt, de trei discuri în care interpretăm cele cinci simfonii ale lui Saint-Saens împreună cu Orchestra Națională a Franței. Aceste discuri sunt la casa de discuri Warner. Iar cele cinci simfonii sunt... pentru cei care cunosc muzica lui Saint-Saens, poate se întreabă dacă cumva greșesc și spun cinci simfonii, deoarece cea care este cunoscut este Simfonia a III-a cu orgă, dar el are cinci simfonii în totalitate. A treia, cea cu orgă, este, de fapt cea finală, iar celelalte patru sunt, desigur, simfoniile I și a II-a, dar apoi mai sunt încă două simfonii care nu sunt în această linie numerotată, sunt fără număr. Toate cele patru de dinainte de cea cu orgă sunt scrise în tinerețe, sunt scrise între 17 și 21,22 de ani. Iar apoi trece un anumit timp, după care revine la stilul simfonic și scrie simfonia pe care noi o cunoaștem ca a III-a.

În anul acesta aniversar am vrut să descoperim cu toții aceste simfonii care, din păcate, nu se mai cântă atât de des, dar care sunt niște lucrări extraordinar de frumoase. Pentru mine, toate simfoniile, și cele care sunt mai puțin cunoscute, au o valoare în istoria muzicii și nu numai atât, au și o valoare în sala de concerte care ar trebui să fie la același nivel cu simfoniile lui Mendelssohn, cu simfoniile lui Robert Schumann, care sunt și în același stil într-un fel, deoarece, ca tânăr compozitor, pe Saint-Saens îl găsim foarte influențat de Beethoven, de Mendelssohn și de Schumann. Iar aceste simfonii din tinerețe ne arată acest talent extraordinar de care vorbeau toți muzicienii care-l cunoscuseră pe Saint-Saens - un interpret extraordinar la pian, la orgă, dar, în același timp, și un compozitor de mare succes.

Dirijați un concert în două seri consecutive la pupitrul Orchestrei Naționale a Franței, unul dintre ansamblurile cu care colaborați permanent, pe care le conduceți. Programul este dedicat muzicii lui Saint-Saens, în chiar ziua în care se împlinesc 100 de ani de la moartea lui, în 16 decembrie. Acest album despre care vorbiți și aceste concerte fac parte dintr-un proiect mai amplu pe care l-ați gândit împreună cu Orchestra Națională a Franței în legătură cu acest an aniversar Saint-Saens?

Da, acesta este proiectul pentru anul aniversar, împreună cu faptul că în prima parte a stagiunii 2021-2022 în fiecare concert am prezentat o lucrare de Saint-Saens, ca să contribuim la această aniversare. Iar concertul din 16 decembrie, care este exact comemorarea a 100 de ani de la moartea lui, este un concert în care vom interpreta Simfonia a III-a cu orgă, e adevărat. Dar în cealaltă parte a concertului facem mai puțin cunoscutul Recviem. Am vrut neapărat să-l facem deoarece este o piesă, iarăși, mai puțin interpretată astăzi, dar o piesă pe care eu o găsesc foarte frumoasă. E o piesă care cred că ne arată și stilul vocal-coral al lui Saint-Saens, pe care, desigur, îl găsim în operele lui și care, zic eu, e important de cunoscut.

Cum ați spune că este percepută muzica lui Saint-Saens în această perioadă în Franța?

Saint-Saens rămâne un compozitor foarte apreciat. Desigur, nu toate lucrările pe care le-a scris el, nu întregul catalog e foarte cunoscut, dar, din fericire, a scris multe compoziții și de aceea și cele câteva lucrări cunoscute ale lui, foarte apreciate și cântate extraordinar de des, îl țin totuși în această constelație a compozitorilor preferați în Franța. Sigur, Simfonia a III-a cu orgă, vorbesc de Carnavalul animalelor, de Samson și Dalila, vorbesc de concertele pentru pian, Concertul pentru vioară... sunt multe din aceste piese care se înterpretează foarte, foarte des. Și, de aceea, Saint-Saens este unul dintre compozitorii iubiți foarte mult aici.

În 30 noiembrie apare la Editura Casa Radio un nou album în care dumneavoastră dirijați ansamblul Romanian Chamber Orchestra. Ce anume ați imprimat cu artiștii români?

În primul rând, vreau să spun două vorbe despre acest ansamblu, deoarece este o orchestră sau un proiect aparte. Este vorba de o orchestră de cameră care, pentru acest disc, a fost o orchestră de coarde. Ideea ansamblului este că are o componență foarte flexibilă, dar anumite lucruri rămân constante, cum ar fi colaborarea românilor din afara României împreună cu artiști români din România. Pe lângă acești artiști deja stabiliți și cunoscuți, aducem întotdeauna și artiști tineri sau în devenire, cu care să lucrăm împreună și pe care să îi ajutăm să ajungă și ei la un nivel foarte apreciat și cunoscut pentru ceea ce fac. Iar acest lucru a fost întotdeauna, de fapt, în sufletul meu, această dorință de a combina și ce este în afara României cu ce este înlăuntrul României, de a colabora cu artiști români de peste tot și, mai important, este de a ajuta artiștii tineri din România să crească.

Iar despre discul în sine, e vorba de Fata și Moartea de Schubert, într-un aranjament pe care l-am făcut eu. Nu am schimbat nici o notă din ceea ce a scris Schubert, dar această lucrare a fost compusă pentru cvartet de coarde, iar mai mulți compozitori înainte au schimbat componența cvartetului și l-a făcut pentru orchestră de coarde. Iar eu, la rândul meu, l-am adaptat pentru noi, pentru ansamblul nostru, această capodoperă muzicală, care e chiar o lucrare atât de profundă și atât de aparte... Muzica lui Schubert rămâne pentru mine ca un mister, în sensul că este o muzică atât de naturală, atât de ușoară de iubit, dar în același timp e de o eleganță, de o noblețe, o sofisticare extraordinare. Și acest lucru rămâne, pur și simplu, ca un mister pentru mine, deoarece nu este ușor de înțeles cum a reușit Schubert să compună atât de mult și atât de frumos într-un timp atât de scurt. E ca și cum fiecare notă este o revelație directă! Mă gândesc câteodată cât de rapid și de ușor scria Schubert, ca și cum ar fi luat o dictare direct de la Dumnezeu. E chiar un lucru extraordinar felul în care muzica lui curge de pe hârtie!

Iar pe acest disc am făcut această lucrare atât de frumoasă, dar care este mai puțin cunoscută pentru orchestră de coarde și ne-am bucurat tare mult să explorăm această piesă împreună.

Este o imprimare din studio sau din concert?

Este o imprimare din studio pe care am făcut-o la București, când ne-am întâlnit în acel proiect în care am cântat în mai multe orașe din țară, iar la București când am ajuns am făcut această imprimare în studio.