Turneul Romanian Music Journey continuă marți, 26 octombrie 2021, cu un concert la Ateneul Român. Soprana Rodica Vică, violonista Clara Cernat și pianistul Thierry Huillet propun un concert-conversație prin care marchează omagierea unor importanți compozitori români, dintre care îi amintim pe George Enescu, Mihail Jora și Eduard Caudella. Detalii despre eveniment aflați de la violonista Clara Cernat.

După concerte în Montauban, Viena și Iași, Turneul Romanian Music Journey ajunge la București cu un concert la Ateneul Român. Programul pe care îl veți prezenta este structurat în trei părți - Copilărie, Iubire și Rămas bun. Cum se reflectă aceste teme în lucrările selectate?

Este un buchet de muzică românească foarte frumoasă. Copilăria este reflectată prin mai multe cântece de leagăn ale Mariei Tănase, ale lui Nicolae Lungu, Paul Constantinescu, George Stephănescu cu Cântecul fluierașului - aceasta este partea ludică a copilăriei - și Rapsodia Valahia a lui Thierry Huillet, care conține teme din folclorul românesc celebre, ca Ciocârlia, Ceasornicul, teme ghidușe, jucăușe. Bineînțeles, este vorba de iubirea de cele mai multe ori neîmpărtășită. George Enescu este prezent cu liedul său Schlaflos pe versuri de Carmen Sylva, care a fost eleva lui Robert Schumann (puțină lume știe), dar și Tiberiu Brediceanu - Bade, pentru ochii tăi, de exemplu - un cântec foarte frumos pe care Rodica Vică îl va cânta. De fapt, programul este geometrie variabilă - sunt arii, lieduri și cântece pentru voce și pian cu Rodica Vică și Thierry Huillet. Unele sunt adaptate de Thierry Huillet pentru voce, vioară și pian. Și există două rapsodii de Thierry Huillet - Voyage și Valahia. Rapsodia Voyage intră și ea în tema iubirii; este pe teme de Dimitrie Cantemir și Maria Tănase. Iar Rămas bun, ultima parte a programului... toată lumea s-ar aștepta să fie ceva foarte trist și deprimant, dar nu este. Este un cântec minunat al lui Nicolae Bretan, Și-acele dulci păreri de rău, și Stelele-n cer pe versuri de Mihai Eminescu - ultimul poem al lui Eminescu. Iar concertul se termină pe o notă optimistă, cu Gherase Dendrino - Aria Tu din opereta Lăsați-mă să cânt, pentru că ne-am spus că iubirea este cea mai frumoasă aventură din viața umană.

Ați menționat deja cele două rapsodii pe care le veți interpreta împreună cu pianistul Thierry Huillet, compoziții pe care le-ați realizat împreună, pe teme populare românești. Există un concept care unește aceste două lucrări? Le-ați gândit ca pe un ciclu?

Da, este un ciclu de patru rapsodii pe teme populare românești. Cele pe care le cântăm în acest turneu... Voyage, pe teme mai vechi, din secolul XVIII, culese de Dimitrie Cantemir și pe cântecele Mariei Tănase; Valahia are o majoritate de teme - unele sunt ale lui Angheluș Dinicu, Grigoraș Dinicu, folclor românesc, Costică Pompieru... teme pe care le-a folosit și George Enescu în rapsodii. Și mai sunt alte două rapsodii... Căruța poștei - o amplificare a superbei melodii pe care Grigoraș Dinicu a cântat-o foarte mult într-un mod inegalabil - și Hora Rhapsody, care este o rapsodie ce reunește numai hore din muzica populară românească. Pe aceste două rapsodii nu le cântăm în turneu, deoarece conceptul este cu totul altul. Acest ciclu de patru rapsodii omagiază cultura românească și profundul nostru folclor.

Într-adevăr, le-am scris împreună în sensul că eu am selectat anumite teme, i le-am propus și le-am adaptat pentru vioară. Însă, toată creația operei și modulațiile și suprapunerea temelor, înlănțuirea lor, îi aparțin lui. Este pentru mine o mare emoție să-mi închipui că un compozitor francez a făcut asta din dragoste pentru cultura românească.

Evenimentele turneului sunt structurate sub forma unor concerte-conversație pe tema De ce europenii iubesc muzica românească?. Ce vă propuneți să punctați în cadrul acestor discuții?

Este prezentarea concertului; un dialog între Rodica Vică, Thierry Huillet și mine. Bineînțeles, vorbim despre bogăția acestei muzici românești. Este o muzică deosebit de bogată în culori, în ritmuri... este unul din folclorurile europene cele mai colorate, cele mai intense, alături de folclorul spaniol, poate, sau italian. Dar folclorul românesc are o autenticitate... spațiul mioritic a fascinat întotdeauna, iar europenii iubesc muzica românească. Într-adevăr, nu o cunosc toți, dar în momentul în care o aud pentru prima oară sunt fascinați!