Adela Mihai și Ionel Barac sunt protagoniștii spectacolului pentru copii „Poze și Pozne”, organizat în cadrul proiectului „Mihail Jora – Timpul care apropie”. Actorii evoluează pe scenă alături de pianista Adriana Toacsen, scenariul fiind semnat de Celina Petrescu, pe muzica lui Mihail Jora.

Doamnă Adela Mihai, înainte de a devenit actriță ați studiat harpa la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”. Ce înseamnă în acest moment muzica pentru dumneavoastră?

Muzica este prima mea dragoste și cea care, cumva, mi-a deschis drumul în artă. Ce înseamnă muzica? Muzica înseamnă în primul rând, copilăria mea, pentru că așa cum ați spus și dumnevoastră mai devreme, am studiat harpa la Liceul de Muzică Dinu Lipatti, în clasele V-VIII, însă mai înainte de asta, am făcut parte și dintr-un grup muzical la Palatul Național al Copiilor, grupul „Adaggio”, coordonat de doamna Oana Pârvu. Mi-a deschis pofta de artă, mi-a adus în cale foarte mulți oameni importanți, care au rămas și acum în viața mea și așa cum spuneam, mi-a deschis acest drum și este foarte important, este o parte din mine, o parte care m-a format și ori de câte ori găsesc un context în care să mai aduc puțin și din partea aceasta, în ceea ce fac în momentul actual, adică în cariera mea de actriță, bucuria este și mai mare.

Sunteți „Vrăjitoarea Zelda” în spectacolul „Poze și pozne” pus în scenă pe muzica lui Mihail Jora, în cinci orașe din România, în cadrul proiectului Mihail Jora - timpul care apropie. În ce constă dificultatea acestui rol?

Este un rol poznaș, exact cum spune și titlul pentru că Zelda este cumva cea care pune la cale toate poznele, textul este savuros, textul scris de Celina Petrescu, iar Zelda are un umor aparte, pentru că își pierde mătura, chiar în deschiderea spectacolului și, bineînțeles, pentru că ea este o petrecăreață și pentru că îi place foarte mult o licoare făcută din nectar din bondar, atunci face tot posibilul și găsește tot felul de situații amuzante, pentru a-l păcăli pe iepurele ceasornicar, care este un mare muzician să participe la un concurs unde premiul cel mare este chiar această mătură și atunci conflictul și amuzamentul spectacolului se naște cumva din această situație, bineîneînțeles susținut întotdeauna de muzica interpretată de Adriana Toacsen, o pianistă extraordinară și muzica extraordinară a compozitorului Mihail Jora.

Cum vă privesc copiii la finalul spectacolului? Deseori, personajele negative devin favoritele copiilor. Ce reacție ați primit până acum?

Zelda ia și complice de multe ori, are anumite aparteuri și are nevoie de ajutorul copiilor în diverse situații, pentru că nu se descurcă chiar atât de bine și Iepurele Ceasornicar la fel, îi cere niște lucruri la schimb. Au fost reacții foarte bune și în primul rând, râsetele. Cred că asta contează cel mai mult și energia pe care ne-o transmite publicul și pe care noi o simțim pe scenă și nu numai. Este un spectacol, ala cum spune colega mea Adriana, și pentru copii mici, dar și pentru copii mari și am primit și de la copiii mari reacții la fel de bune.

Unde vă va putea vedea publicul în săptămânile următoare, în spectacolul Poze și pozne?

Următoarea oprire este chiar pe 3 noiembrie la Bacău, la Filarmonica „Mihail Jora”, iar după aceea ne întoarcem în București la Muzeul Colecțiilor de Artă, pe 7 noiembrie.

Domnule Ionel Barac, nu este pentru prima oară când interpretați un rol într-un spectacol muzical. Totodată faceți parte și din grupul „Truverii”. Cum ați defini rolul muzicii în activitatea dumneavoastră artistică?

Nu știu cum se întâmplă, dar ori mă urmărește muzica pe mine, ori eu urmăresc muzica. Am și primit roluri muzicale, de-a lungul vremii, am și scris la un moment dat o piesă despre teatru, care se numea „Twelve Moments”, care combina muzica și teatrul și iată, de vreo doi ani sunt membru într-o trupă de muzică, unde cânt la chitară. Încerc să mă țin foarte aproape de muzică, pe cât pot eu.

Interpretați rolul „Iepurele Ceasornicar” în spectacolul „Poze și pozne” construit de Celina Petrescu pe muzica lui Mihail Jora. Care au fost provocările acestui rol?

În primul rând, provocarea a fost una de timp, pentru că este o partitură destul de vastă, adică mult volum de lucru pe o durată scurtă de timp. Provocarea a fost tocmai și asta, de a găsi o soluție cum să îmbinăm povestea cu muzica lui Mihail Jora.

Derulați un turneu de spectacole pentru copii, într-o perioadă deloc favorabilă evenimentelor culturale. Care au fost totuși satisfacțiile pe care le-ați trăit până acum în cadrul acestui proiect?

Satisfacțiile mari sunt în principal, întâlnirea cu cele două colege ale mele, cu Adela Mihai și cu Adriana Toacsen, cu care împărțim scena și povestea cum ar veni și întâlnirea cu Celina Petrescu care a scris un text foarte haios și foarte potrivit pentru partiturile muzicale Poze și pozne și iarăși întâlnirea cu Monica Isăcescu, care a făcut posibil proiectul acesta.

În ce spectacole vă poate vedea publicul în viitorul apropiat și unde?

Repetăm de zor și vom avea pe 23 și pe 29 octombrie la Teatrul Nou, spectacolul „Cănuță, om sucit” în regia lui Eduard Cârlan, iar pe 30 octombrie, la Compania9 se va întâmpla spectacolul „Homo Zeus”, în regia lui Paul Cimpoieru, iar pentru cei care ar dori să vină, i-am ruga să ne caute pe facebook, acolo se întâlmplă multe evenimente independente. Eu fac parte din teatrul independent, deci, cu mândrie pot s-o zic, deci ori pe Teatrul Nou, ori pe Compania Nouă veți găsi informații despre evenimentele ce urmează, în care mă puteți vedea pe mine.