Christoph Eschenbach se va afla la conducerea Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Ungare astăzi, 20 septembrie, de la ora 19.30, în concertul susținut la Sala Palatului.

Pentru început aș vrea să vorbim despre program. Veți dirija Concertul pentru vioară de Korngold și Simfonia a II-a de Bruckner. Ar fi greșit să spunem că acest Concert pentru vioară și orchestră de Korngold se bucură de o mai mare popularitate acum, în comparație cu ultimii ani?

Sigur că este mai popular acum, însă nu a fost popular până în anii `60, ceea ce e păcat, deoarece e o piesă grozavă, un minunat Concert pentru vioară - dificil, desigur, pentru vioară, însă și pentru orchestră, este foarte complex și necesită atenția tuturor, în fiecare moment.

Să vorbim despre Simfonia a II-a de Bruckner - ce versiune veți interpreta?

Vom interpreta versiunea din 1877. Îmi place deoarece este - nu abreviată, însă are niște schimbări în orchestrație și are un final diferit. Îmi plac, de asemenea, și celelalte - varianta Haas, de exemplu - însă în ultimii ani am interpretat mai des această versiune, din 1877.

Ați observat diferențe în reacțiile publicului la piesă?

Nu, de fapt nu. În primul rând deoarece consider că e o piesă foarte subapreciată, este cea mai puțin cântată dintre toate simfoniile de Bruckner. Din păcate așa e situația. E o muzică de mare valoare și oferă sentimente minunate, iar reacția publicului este întotdeauna foarte bună. Îmi place publicul din România - în special cel din București - îl știu de ani buni, îmi place să revin, abia aștept să împărtășim lucrările de Korngold și Bruckner.

Să vorbim despre orchestră - va fi prima colaborare cu acest ansamblu?

Da, da, este excelent, tocmai am încheiat prima repetiție și am avut parte de o reacție foarte bună, ne-am înțeles la nivel muzical, deci lucrăm bine. Pe Renaud îl știu foarte bine, am fost în turnee împreună, alături de Orchestra de Paris. Am cântat împreună multe concerte, precum cel de Mendelssohn, cel de Dutilleux; este un artist foarte special, pe care îl plac foarte foarte mult.

După cum spuneați mai devreme, nu este prima dată când sunteți prezent în Festivalul "Enescu". Vorbeați despre publicul român - cum vă amintiți aceste experiențe?

Am fost de mai multe ori la Festivalul "Enescu", îmi place publicul foarte mult, am mai fost, de asemenea, de câteva ori la începutul anilor 2000, însă în București am fost de multe ori și în anii `60-`70. Am cântat cu Filarmonica "Enescu" și am acoperit mult repertoriu cu ei. Iar publicul a fost întotdeauna foarte bun cu mine și mi-a plăcut întotdeauna să mă întorc.

Ați observat vreo diferență între concertele din anii `60-`70 și cele din anii 2000?

Nu cred că e o mare diferență. Calitatea interpretării muzicii și a recepției muzicii - de partea publicului - nu s-au schimbat foarte mult. Dacă bazele educației muzicale sunt solide, așa cum sunt în România, nu e o mare diferență între ani.

Motivul pentru care v-am întrebat este faptul că există unele voci care susțin că în urmă cu 40-50 de ani, orchestrele erau mai bune decât sunt acum.

Cred că asta e o prejudecată. Cred că este întotdeauna suspect să crezi că în urmă cu 40 de ani totul era mai bine. Uneori, îți rămân în memorie unele lucruri remarcabile, uneori cultura depinde de aceste impresii. Consider că baza muzicii este educația, iar dacă aceasta este bună, e valabilă pentru totdeauna. Pentru a face muzică e nevoie să asculți muzică, iar dacă ai standarde înalte de ambele părți, e minunat.

Foto: Konzerthaus Berlin