Arhivă : Interviuri Înapoi
Festivalul George Enescu 2021. Interviu cu pianistul Peter Jablonski
În urmă cu trei ani, ați cântat pentru prima dată în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, în calitate de membru al juriului. Ce amintiri aveți de la acel recital?
A fost foarte, foarte frumos. Am făcut parte dintr-un juriu prestigios și în același timp prietenos, iar concursul a avut un nivel foarte înalt. De asemenea, este un lucru foarte special să oferi un recital ca membru al juriului. Țin minte că a fost o atmosferă foarte plăcută în seara recitalului.
Ați mai cântat în România și acum 14 ani, la Sibiu, împreună cu fratele dumneavoastră, pianistul Patrik Jablonski. Mai susțineți recitaluri și în prezent alături de el?
Din când în când. Nu foarte des. Trăim în țări diferite de mulți ani și viața ne-a dus în părți diferite. Dar în trecut am avut multe concerte împreună. Vreau să vă amintesc că am mai cântat la București și cu Orchestra de Cameră a Filarmonicii Germane. Acum vreo zece ani, am cântat Mozart sub conducerea dirijorului Louis Langrée. Deci am amintiri foarte plăcute din concertele pe care le-am avut în România.
Există vreun pianist care v-a influențat în mod deosebit de-a lungul timpului?
Când eram tânăr, aveam mulți pianiști și compozitori preferați. Dar, pe măsură ce am înaintat în vârstă, am realizat că există mulți muzicieni minunați, deci este imposibil să alegi unul singur. Se întâmplă să ascult muzica înregistrată, căutând inspirație, și îmi place școala veche de pianiști, stilul de interpretare tradițională, din trecut. Iar unul dintre acești pianiști este, desigur, Dinu Lipatti. Ascult înregistrările sale de câte ori am ocazia.
Știu că primele dumneavoastră experiențe muzicale au fost legate de jazz. Se întâmplă să mai cântați sau să ascultați muzică de jazz?
Nu chiar. Totuși, mai am instrumentele mele de percuție și, cred că dacă le-aș încerca, m-aș descurca chiar bine. Dar viața m-a dus spre o altă cale muzicală și, practic, am lăsat jazz-ul în urmă când aveam 16-17 ani. De atunci m-am axat doar pe pian și pe muzica clasică.
Când aveați 17 ani, ați fost descoperit de Claudio Abbado și de Vladimir Ashkenazy. Cum v-au influențat?
În special Vladimir Ashkenazy a fost foarte important în cariera mea timpurie. El s-a oferit să dirijeze primele mele trei albume de debut pentru casa de discuri Decca. Și, în alte rânduri, când avea timp, cântam pentru el în privat: de exemplu, Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Beethoven. El cânta la pian partea orchestrală pentru mine. Este întoteauna un lucru special să iei contact cu pianiștii renumiți, care au făcut istorie. Deci, Vladimir Ashkenzy a fost foarte important pentru mine, unul dintre pianiștii mei preferați atunci când eram tânăr și mă dezvoltam ca pianist. Ascultam des imprimările sale.
În prezent aveți o discografie bogată și interpretați în mod deosebit compoziții contemporane, pe lângă piesele consacrate din creația romantică și modernă. De ce ați ales să vă centrați alegerile repertoriale în jurul muzicii contemporane?
Cred că este datoria noastră, aproape morală, să îi încurajăm pe compozitori să creeze muzică, dar și să căutăm compozitori și lucrări muzicale care au fost, pe nedrept, uitate de-a lungul timpului. Există multă muzică absolut minunată și compozitori care au murit demult, a căror muzică nu mai este cântată. Dacă nu cântăm această muzică, ea moare. Este frumos să continuăm să cântăm creații de Mozart, Beethoven, Chopin etc. Repertoriul este nemărginit. Dar toți ceilalți pianiști cântă aceleași piese. Deci, cred că este foarte important ca din ce în ce mai mulți interpreți să privească și în locurile mai puțin explorate ale repertoriului pentru pian, care au fost neglijate. Avem foarte multă muzică superbă care poate fi descoperită.
Unul dintre compozitorii neglijați despre care vorbiți este Alexey Stanchinsky. În acest an ați lansat un album cu piese ale sale și ați primit, pentru discul dumneavoastră, un premiu Gramophone Editor's Choice. Cum ați descoperit muzica acestui compozitor?
De fapt, partenera mea Anastasia, care este muzicolog și s-a specializat în repertoriul rus și în muzica lui Wagner, m-a întrebat: "Ai ascultat vreodată nocturnele de Stanchinky?". Spre rușinea mea, trebuie să spun că nu auzisem niciodată numele acestui compozitor. Și atunci când i-am ascultat muzica, pentru mine a fost o mare descoperire. Stanchinsky a avut compoziții minunate, foarte creative și originale. Deși a trăit foarte puțin (a murit la 26 de ani), a avut idei muzicale puternice și personale. Am reunit pe discul meu câteva dintre piesele lui Stanchinsky la care țin foarte mult și mă bucur că este apreciat.
Ați cântat vreodată muzică românească?
Nu încă. Desigur, am ascultat înainte muzica lui George Enescu dar, ca membru al juriului în cadrul Concursului Enescu, am avut ocazia să ascult multe piese pentru pian compuse de acesta și nu știam până acum că sunt de o calitate atât de bună. Suitele și sonatele pentru pian de Enescu sunt absolut fantastice, atât de bine scrise. Aș spune, cu siguranță, că George Enescu este unul dintre compozitorii pe care aș dori să îi aprofundez în viitor.
Sunteți ambasador al unei fundații caritabile care promovează activitatea femeilor în muzică. De ce ați ales să susțineți femeile compozitoare?
Pentru același motiv pentru care cred că este important să descopăr compozitori care au fost uitați. Există multă muzică bună, căreia oamenii nu îi acordă atenție deloc, indiferent că vorbim despre compozitori bărbați sau femei. Dar în acest caz, trebuie să spun că sunt foarte pasionat de un proiect în care m-am implicat de curând, legat de creațiile unei compozitoare poloneze - Grażyna Bacewicz. A fost o violonistă extraordinară în prima parte a carierei, la începutul secolului trecut, și apoi s-a orientat spre compoziție. Dar, a fost, de asemenea, o pianistă fantastică și a scris multă muzică pentru pian. În prezent, înregistrez majoritatea lucrărilor sale pentru pian solo și cele două concerte compuse de Grażyna Bacewicz pentru pian și orchestră. Este un proiect care îmi va ocupa următorii doi ani.
Pe lângă acest proiect interesant, ce alte planuri aveți pentru perioada următoare?
În ceea ce privește planurile mele discografice, înregistrez cele patru sonate pentru pian de Anton Rubinstein. Sunt piese cântate rar, lucrări de dimensiuni foarte mari: durează proximativ 40 de minute fiecare. Pe lângă muzica lui Anton Rubinstein, am în repertoriul curent multe alte partituri interesante: Studiile de concert compuse de Tatiana Nikolaeva, precum și muzică scrisă de un compozitor scoțian care îmi place foarte mult - Ronald Stevenson. Și, desigur, susțin în continuare recitaluri și concerte în care cânt creații cunoscute de Chopin, Liszt, Rahmaninov... Încerc să rămân cât mai mult ocupat în această perioadă.
În cadrul Festivalului Enescu veți prezenta în primă audiție absolută o piesă compusă special pentru dumneavoastră de Patrick Hawes. Cum ați intrat în contact cu muzica acestui compozitor?
Există un prieten comun, al meu și al lui Patrick Hawes, care știe că sunt mereu în căutare de compoziții noi. Am cântat în viața mea multe creații contemporane în primă audiție pentru public și am lucrat îndeaproape cu unii compozitori faimoși. Ei știau că Patrick Hawes visa demult să scrie un concert pentru pian și orchestră. Până acum nu scrisese niciunul încă. Am fost foarte fericit să primesc această compoziție de la el. Abia așteptăm să o auzim cu o orchestră live și să colaborăm cu Rumon Gamba, un dirijor extraordinar. Patrick Hawes a dorit să scrie acest concert grandios pentru pian și orchestră, în tradiția veche, romantică, deci lucrarea are la bază elemente armonice și melodice romantice. Va fi un concert foarte interesant, pe care îl aștept cu nerăbdare.
Intenționați să și înregistrați acest concert de Patrick Hawes?
Cred că da, la un moment dat. Încă discutăm despre orchestra cu care ar urma să colaborăm, când și cum vom înregistra piesa. Deci, acesta ar fi unul dintre planurile mele pentru perioada care urmează.
Ați mai colaborat în trecut cu dirijorul Rumon Gamba?
Da, de câteva ori. Am cântat împreună Concertul nr. 2 de Șostakovici și Concertul nr. 1 de Ceaikovski, cu Orchestra Filarmonicii din Londra. Va fi foarte interesant să ne întâlnim din nou. De câte ori colaborăm, avem idei similare și vorbim același limbaj muzical. Rumon Gamba nu este doar un dirijor bun, ci și un om amabil, așa că eu cred că vom petrece din nou un timp plăcut în cadrul Festivalului Enescu.