În 30 și 31 august, de la ora 16.30, la Ateneul Român, în cadrul Seriei ”Concerte și recitaluri”, Kristjan Järvi se va afla la conducerea Filarmonicii Mării Baltice.

Domnule Kristjan Järvi, v-am văzut pentru prima oară live ȋn anul 2015, când în Festivalului Internațional "George Enescu" ați dirijat Orchestra Română de Tineret. De atunci am rămas cu amintiri de neuitat, mi-a plăcut enorm explozia de energie şi bucuria de a face muzică, de a comunica atât cu membrii orchestrei, cât şi cu publicul. Cum puteți explica forţa şi bucuria pe care o debordaţi pe scenă, aveţi o formulă secretă în acest sens?

Poate că cea mai bună modalitate de a explica această stare ține de intuiție. Dacă aud ceva concret, ca produs al expresiei fizice, în realitate este o reflexie a acestui lucru, intuiția. După aceea mă entuziasmez şi trec totul prin rațiune. Sunt atras de energia mişcărilor, de energia cuantică, de tonul muzicii care reprezintă o lume invizibilă şi care face parte din universul nostru; pentru mine ȋnsă, e un univers foarte vizibil. Poate că asta e cea mai bună explicaţie: reuşesc să intuiesc modul în care mă pot folosi de acestă energie, după care o perpetuez şi o amplific.

În anul 2016 aţi fost directorul muzical al Festivalului RadiRo. Cred că aveţi o mulţime de prieteni români. Cum v-aţi simţit în România?

Iubesc România! Mă simt minunat aici, am mulţi prieteni români care sunt muzicieni. Vlad Stănculeasa este prietenul meu, el a fost concertmaestrul orchestrei din Gstaad, ca şi violoncelistul Rodin Moldovan. Aşadar, am o conexiune strânsă cu aceşti muzicieni datorită faptului că trăiesc muzica la o mare intensitate, iar atunci când cântă, de fapt ei transmit emoţii. De aceea iubesc România, pentru că are oameni oneşti, sinceri în ceea ce priveşte emoţia lor.

Aţi fost şi în alte locuri din România, în afară de Bucureşti?

Nu, nu am fost în alte locuri. Bucureştiul este singurul oraş care mă ajută să înțeleg România până în acest moment.

Domnule Kristjan Järvi, în vara aceasta aţi oferit cursuri de măiestrie la Academia Järvi; era în luna iulie, la Parnu - Estonia. Cum a fost această experienţă pentru dumneavoastră?

Ei bine, Academia Järvi este un loc minunat, unde se ţin cursuri de măiestrie pentru mai multe categorii de muzicieni, nu numai pentru dirijori. Acum, academia îşi lărgeşte graniţele, astfel că pe lângă cursurile online vom oferi cursuri mult mai des, adică în afara Festivalului de vară de la Parnu. Celor care vin la Academia Järvi le vorbesc despre experiența personală, tuturor le ȋmpărtăşesc propriile gânduri şi sentimente despre muzică, despre viaţă, despre tehnică. Ei bine, tehnica dirijorală este un element esențial, adeseori interpretat greşit de tineri. Cei mai mulți dintre ei consideră că a fi dirijor ȋnseamă să bați măsura ȋn tempoul indicat, să te rezumi doar la aspectele mecanice ale artei dirijorale. E o abordare cum nu se poate mai greşită! Pentru un dirijor, limitarea doar la "impulsul ritmic" se poate compara cu ceea ce ȋnseamnă gamele pentru pianist, adică cel mai jos nivel cu putință, nivelul minim. Din contră, arta muzicală se cere permanent explorată, şi cred că în momentul în care începi să explorezi această lume, de fapt începi să te cunoşti pe tine ca om şi începi să înveţi mai multe despre univers, despre societate, despre tot.

Ȋntr-un interviu spuneați că tatăl dumneavoastră, dirijorul Neeme Järvi, este cel mai mare model după care v-ați călăuzit. Puteți să-mi precizați ce anume ați preluat de la el? Vă întreb acest lucru pentru că diferenţele sunt semnificative şi vizibile. Sigur că vorbim de generații diferite, dar aria preocupărilor dumneavoastră e mult mai extinsă şi aplicată la fenomenul muzical actual - sunteți dirijor, compozitor, producător, un muzician care ştie să se reinventeze şi aveţi propria casă de discuri. Cu toate acestea, care este elementul comun ce vă leagă de tatăl şi de fratele dumneavoastră, dirijorul Paavo Järvi ?

Ceea ce ne leagă ține de un lucru absolut ȋncântător, şi-anume, curiozitatea fundamentală de a cunoaşte tot mai mult. Fiecare din noi are ȋn feluri diferite o dragoste fanatică pentru muzică şi tot ceea ce facem este ȋn slujba muzicii. Ce vreau să spun este că noi avem mereu inițiative, suntem nişte oameni curioşi şi ne bucurăm de fiecare provocare. Tatăl meu ne-a ȋndemnat să descoperim mereu noi repertorii, să încercăm să ne autodepăşim. El m-a determinat să înregistreze şi repertorii cu muzică pentru cor. Tatăl meu ne-a ȋncurajat să abordăm repertoriul binecunoscut ȋntr-un mod diferit, creativ, fără a depăşi granița bunului simț. În ceea ce mă priveşte, pot spune că îmi plac toate genurile artei muzicale, de la muzica clasică până la muzica hip-hop. Am compus în aceste stiluri atât pentru primul meu ansamblu, Absolute Ensemble, cât şi pentru Nordic Pulse din Estonia. Mă bucur că am posibilitatea să exprim ceea ce vreau şi simt împreună cu colaboratorii cu care lucrez. Singur trebuie să-ţi creezi propriul drum, să-ţi găseşti scopul şi să lupți pentru el. Tatăl meu şi-a croit propriul drum venind din generaţia din care a venit, la fel şi fratele meu, iar eu fac acelaşi lucru. Elementul care ne leagă se referă la emoție.

Domnule Kristjan Järvi, v-am urmărit în emisiunea online a lui Daniel Hope, unde aţi vorbit foarte frumos despre Estonia. Aveţi sentimente profunde pentru ţara natală!

Da! Estonia este pentru mine de fapt întreaga mea fiinţă. Există un motiv pentru care m-am născut aici! Dacă ai credința că nimic nu e ȋntâmplător, te ȋntrebi de ce m-am născut aici? Este un loc minunat, nu foarte sofisticat, unde avem o legătură strânsă cu natura, suntem o parte importantă a naturii. Avem foarte multe insule, suntem de fapt niște oameni foarte simpli şi cred că acest lucru a contat şi în felul în care m-am format ca om. Sunt o persoană simplă, uneori naivă, chiar dacă oamenii spun că a fi naiv este un defect, dar pentru mine este o calitate frumoasă. Există o frumuseţe specifică pe care această ţară o are şi fiecare estonian o are întipărită în inimă, la fel şi eu. Toţi oamenii care trăiesc aici nu ar fi vrut să trăiască în altă în altă parte, deoarece aici este un loc magic, un fel de Ţara Minunilor!

Cum v-a afectat pandemia şi restricţiile ei?

Restricţiile impuse de pandemie nu au fost un lucru fericit pentru nimeni. Dar, în acelaşi timp, ne-au oferit tuturor un timp pentru introspecţie, ne-au făcut să ne gândim la ceea ce contează şi ceea ce este important cu adevărat pentru noi. Cred că marea majoritate a ieşit din rutina obişnuită şi cu toții am avut timp să ne ȋntâlnim cu unii prieteni, să ne bucurăm de micile noastre plăceri, de hobby-urile noastre, chiar să vizionăm mai multe filme, poate. Acest lucru a reuşit să ne arate că vieţile noastre pot fi şi mai interesante, să ne dăm seama de câtă creativitate dispunem şi cred că ceea ce urmează de acum încolo va avea un impact şi mai mare asupra modului în care trăim. Pandemia ne-a creat noi posibilităţi de a ne exprima. Poate că din punct de vedere financiar nu a fost în regulă, dar pentru creaţie introspecția şi aprofundarea au fost benefice. Dacă aş putea să fac un rezumat privind situaţia pandemică, m-aş axa doar pe lucrurile pozitive pe care ni le-a adus.

Domnule Kristjan Järvi, ați dirijat cele mai importante orchestre ale lumii; de asemenea, aţi fost directorul muzical şi dirijorul principal la Norrlands Opera din Suedia, la Orchestra Tonkunstler din Viena şi la Orchestra Simfonică MDR Radio din Leipzig. Nu pot să nu observ că cei mai mulţi ani i-aţi petrecut la Filarmonica Mării Baltice, unde povestea a început în anul 2008. Cum a luat naştere această orchestră? Ştiu că inițiativa vă aparține…

Ȋnființarea acestei orchestre a pornit de la ideea de a reuni prin muzică mai multe țări frumoase din jurul Mării Baltice. La ȋnceput a fost o orchestră de tineret alcătuită din instrumentişti selectați atât din atât din blocul de est, de vest, cât şi din nordul Mării Baltice. Orchestra de Tineret a Mării Baltice a debutat la Riga, Lituania şi imediat după aceea a cântat la Peenemünde ȋn Germania. De la bun ȋnceput am avut satisfacția unei inițiative corecte, aşa că trebuia să găsim oportunități pentru a repeta experiența pe podiumul de concert. S-a ȋntâmplat ca această idee de unitate să stârnească un asemenea entuziasm ȋncât şansele nu au ȋntârziat să apară. Dincolo de granițe trăim un sentiment de libertate extraordinar, ceea ce ne sporeşte creativitatea. Mă amuză gândul că peste ani, când vom deveni bătrâni, ne vom aduce aminte de tot ceea ce a făcut ca această orchestră să fie unică şi vom vorbi despre povestea care stă ȋn spatele fiecărui program de concert. După părerea mea, ceea ce ne individualizează ține de faptul că interpretăm din memorie cea mai mare parte a lucrărilor, aşadar fără ajutorul partiturilor. Adeseori concertele noastre sunt ȋnsoțite de jocuri de lumini, de coregrafie şi de proiecţii video, dar şi cântăm cu vocea, ceea ce ne aduce o experiență interpretativă cu totul specială. Membrii orchestrei ajung să uite că au naționalități diferite şi că provin din mai multe țări, ei sunt uniţi printr-o forţă colectivă şi au ca obiectiv general să devină un exemplu pentru ceilalţi. Ideea de bază a Filarmonicii Mării Baltice este aceea de a dărui, nu de a primi.

Înainte să intrăm ȋn detaliile concertelor de la Bucureşti, mi-ar face plăcere să discutăm despre succesul pe care l-aţi avut cu ultimul disc lansat, Nordic Escapes. Acest disc a fost nominalizat la mai multe categorii de Opus Klassik Awards - 2021, o nominalizare importantă fiind cea de la categoria "Compozitorul anului". Cred că sunteţi foarte mândru de compoziţiile dumneavoastră.

Ştiţi, de fapt, a fost o surpriză şi bineȋnțeles o mare onoare pentru mine să primesc aceste nominalizări! Trebuie să o spun! Sunt foarte mândru de noul meu album şi pentru că reprezintă o cale de a mă apropia de cei ce nu înţeleg cu adevărat lucrurile pe care le fac sau nu ȋnțeleg care ar fi rațiunile acestui personaj straniu, Kristjan Jarvi, ce insistă atât de mult să dirijeze. Cred că prin nominalizările de față, mulţi mă vor înţelege mai bine, cum sunt eu ca persoană, ca artist şi cum e felul meu de a fi. Cred că există o filosofie în spatele oricărui lucru, de aceea l-am intitulat Nordic Escapes. Sigur, după foarte mulți ani m-am ȋntors ȋn Estonia, ȋnsă albumul nu vorbeşte numai despre povestea mea.Cred că fiecare dintre noi ar trebui să evadeze din când ȋn când şi, dacă s-ar putea, să evadeze din propriile prejudecăți şi limite. Până la urmă, ȋntregul univers e alcătuit din existențele noastre, din trăirile, inteligența şi puterea de cunoaştere dobândite. Fiecare om reprezintă o parte din univers, ca individ ȋntr-un spațiu şi timp bine precizate, dimensiuni pe care le poate depăşi sau, mai bine spus, din care poate evada. Toți ar trebui să aibă experiența unui "Nordic Escapes" (evadarea nordică), noi le arătăm calea!

În albumul Nordic Escapes se regăseşte Aurora, lucrarea dumneavoastră cu care deschideți primul concert din Bucureşti. Cred că sunteţi o persoană căreia îi plac începuturile!

Aurora poate fi o primăvara, un personaj principal, frumoasa adormită, aurora borealis, dar şi aura unui om, forţa lui energică, ştiţi? Cred că Aurora poate avea multe înţelesuri.Tot ceea ce ne ȋnconjoară şi trăim reprezintă de fapt, percepţia noastră asupra lumii. Dacă această percepţie asupra lumii este una pozitivă şi frumoasă, atunci asta este Aurora, momentul tău de strălucire şi de adorație. Da, este o lucrare foarte importantă de pe album şi sunt foarte fericit că o pot interpreta în Bucureşti.

Enescu avea 33 de ani în momentul în care şi-a terminat cea de-a doua simfonie. Este un opus foarte, foarte romantic. Ce satisfacţie v-a adus această lucrare monumentală, cum aţi perceput-o?

Cred că este ca un suflet, un suflet românesc! Se poate observa cum şi-a pus tot sufletul în această lucrare. Enescu a vrut să spună foarte multe idei ȋn Simfonia a II-a şi chiar a reuşit. Noi trebuie doar să ne dăm seama în ce parte a vrut să spună ceva şi în ce moment, iar pentru mine acest lucru reprezintă o mare provocare. De asemenea, nu mi-ar plăcea doar să o dirijez "ca la carte" în Festivalul Enescu. Este o lucrare incredibil de minunată care, din păcate, se cântă prea puţin. Şi eu sunt o persoană romantică şi această lucrare mi se potriveşte, iar împreună cu orchestra vom reuşi să facem ceva incredibil.

Domnule Kristjan Järvi, povestiţi-ne vă rog despre cel de al doilea concert din Festivalul George Enescu. Arvo Pärt şi Ceaikovski sunt compozitorii preferaţi ȋn 31 august.

Da, Arvo Pärt este un compozitor special al zilelor noastre. Putem spune că este sufletul şi inima Estoniei în acest moment. Nu sunt singurul care afirmă că Arvo Part este cel mai mare creator al țării noastre şi unul dintre cei mai mari ai lumii. Sentimentele lui sunt profunde pentru oamenii şi ținuturile Estoniei, dar ceea ce vrea să spună prin compozițiile sale nu se adresează doar conaționalilor, mesajul artei sale vizează ȋntreaga lume. Are o înclinație aparte spre a contempla… speranţa. Iar acestă speranţă se resimte în Swansongs, în Passacaglia şi în Fratres, piesele dirijate ȋn prima parte. Swansongs, una dintre ultimele sale compoziţii, e foarte frumoasă. Passacaglia este un fel de călătorie, iar Fratres, o lucrare universală, are foarte multe versiuni camerale şi orhestrale. Este o capodoperă abordată des poate şi datorită titlului semnificativ, suntem fraţi cu toții, iar asta reprezintă miezul lucrării. Indiferent de naţionalitate rămânem ȋnfrățiți şi granițele ȋntre țări nu-şi găsesc rostul. Graniţele apar doar atunci când suntem ȋncercați de un puternic sentiment de frică. Dacă ai fraţi adevăraţi, graniţele dispar. Este momentul când eşti mândru de cultura ta, de oamenii ce te ȋnconjoară să-i inviți şi pe alţii să se bucure ȋmpreună cu tine.

Filarmonica Mării Baltice va colabora cu una dintre marile pianiste ale timpului nostru, Maria Joao Pires.

În acest moment, Maria Joao Pires este o legendă! E minunat să o auzi interpretând Mozart, fiind recunoscută pentru versiunile pline de sevă şi rafinament ale creației mozartiene. Are şi o memorie fantastică! Cunoaşteți episodul când a pregătit concertul numărul 21, dar pe scenă răsuna introducerea orchestrală de la concertul nr 20, pe care l-a cântat impecabil. Este incredibilă dragostea şi pasiunea cu care evoluează pe scenă. Pentru noi va fi o experienţă din care vom putea învăţa şi ne vom lăsa inspirați de arta ei.

Câteva cuvinte despre Viktoria Mullova, solista pieselor lui Arvo Pärt?

Viktoria Mullova este o prietenă foarte bună de-a mea. Am realizat multe proiecte împreună. Ea a înregistrat piesele lui Arvo Pärt cu fratele meu şi Orchestra Naţională a Estoniei. Arvo o cunoaşte foarte bine şi de aceea aceste interpretări vor avea o notă intimă, personală. Nu va fi o simplă interpretare, ci va fi o adevărată pledoarie pentru lumea lui Arvo Pärt şi de a-i ajuta pe ascultători să ȋnțeleagă frumuseţea şi simplitatea acestui compozitor.

Domnule Kristjan Järvi, aveaţi 21 de ani când ați fondat Absolute Ensemble în New York. Acum coduceți Nordic Pulse, pe care tot dumneavoastră l-ați ȋnființat. Care sunt diferenţele dintre cele două ansambluri?

Nordic Pulse are în procent de 95% muzicieni estonieni din Talinn. Sunt interpreți care fac parte şi din Filarmonica Mării Baltice şi aş putea spune că este mai mult un fel de "formație de cameră", ce se ghidează după aceleaşi principii ca ale Filarmonicii Mării Baltice. Avem două lucrări imprimate alături de Robot Koch, care a înregistrat prima dată cu o orchestră. El este un compozitor de muzică electro-acustică şi ambientală. Este cunoscut şi ca DJ şi apare şi pe albumul meu Nordic Escapes. Absolut Ensemble a fost mai frenetic, mai sălbatic aş putea spune, o oglindă veritabilă a New York-ului, cu care am evoluat alături de trupe rock, jazz, dar şi cu diverse orchestre de cameră. Timpul petrecut cu Absolute Ensemble rămâne mult mai lung decât cel cu "mica trupă" a Filarmonicii Mării Baltice.

Ţinând cont de faptul că trăim într-o societate care se schimbă permanent, care sunt, în opinia dumneavoastră, valorile progresului?

Valoarea progresului? Cred că putem vorbi despre acest subiect multe zile! Progresul este un lucru inevitabil, e ceva ce se întâmplă repede şi din ce în ce mai bine. Cred că ar fi mai bine înţeles dacă oamenii ar înceta luptele pe care le duc. Din păcate, progresul într-o competiţie duce la tristeţe în cele din urmă. Progresul prin inspiraţie şi dăruire duce la rezultatul unei fericiri universale! Noi trebuie să schimbăm ȋn bine direcția progresului. Acesta este punctul meu de vedere!