Născut la București, într-o familie de muzicieni apreciați, Vlad Bogdănaș a părăsit România împreună cu părinții săi, în anii 1980 și s-a stabilit la Paris. A început studiul viorii la 6 ani, cu mama sa și a continuat cu Jean Lenert și Paul Boufil. A urmat un master de violă cu Vladimir Mendelssohn la Conservatorul Regal din Haga. Din 2005 a devenit membru al Cvartetului Danel, împreună cu care a concertat în Europa, America de Nord și Asia. Vlad Bogdănaș este și profesor de muzică de cameră la Academia de Muzică Poitou-Charentes din Franța.

Domnule Vlad Bogdănaș ați devenit membru al Cvartetului Danel în anul 2005. Au trecut, iată, 16 ani de la acel moment, pe care v-aș ruga să-l evocați în deschiderea discuției noastre. Care au fost circumstanțele profesionale și personale ale acestei alegeri?

Mi-am întâlnit colegii datorită lui Vladimir Mendelssohn, care, din păcate, ne-a părăsit recent. El era profesorul meu atunci și colegii meu căutau un violist. Am avut numărul lui Marc Danel, liderul cvartetului, de la domnul Mendelssohn și așa l-am contactat. Am cântat puțin împreună, am făcut o repetiție, am petrecut vara lui 2005 împreună și la final mi-au cerut să stau cu ei și am rămas.

Vă doreați o carieră în domeniul muzicii de cameră sau a fost pur și simplu o întâmplare fericită?

A fost o întâmplare fericită, dar eu cred că nimic nu este întâmplător, tata cântă și el în Cvartetul Enescu, deci este o filiație.

Ați traversat câteva etape importante alături de Cvartetul Danel. Una dintre cele mai semnificative a fost înregistrarea integralei Cvartetelor de Mieczysław Weinberg. Pe ce perioadă s-a întins acest proiect?

Chiar când am ajuns în cvartet am început imprimările, în 2005. Așa am continuat până în 2008 sau 2009, mi se pare. A fost o muncă de cercetare, pentru că multe partituri nu erau editate pe vremea aceea, deci aveam copiile manuscriselor după care ne-am făcut partiturile partiturile. Așa de mult timp am petrecut cu Weinberg, încât a devenit într-un fel un membru al familiei. Ne-am simțit ca niște arheologi care au descoperit o civilizație necunoscută. Un moment foarte rar în viața unui muzician, pe care l-am prețuit foarte mult și de care sunt cel mai mândru.

Anul 2005 a fost unul important pentru ansamblul din care faceți parte; pe lângă faptul că dumneavoastră ați devenit membru al Cvartetului și că a demarat înregistrarea cvartetelor de Weinberg, a apărut și statutul de cvartet în rezidență la Universitatea din Manchester. Continuă această colaborare cu instituția britanică?

Da, absolut. Avem contracte de câte cinci ani și acum suntem în al doilea an al celui de-al patrulea contract. Bineînțeles că anul trecut a fost puțin complicat, nu am putut să mergem la Manchester, dar am continuat să colaborăm prin video-uri și să lucrăm cu studenții de acolo. Ne ducem la Manchester nu numai pentru concerte, dar și pentru seminarii, lucrăm cu studenții compozitori și le dăm sfaturi, ei ne prezintă lucrările lor și noi le spunem ce așteptăm ca interpreți de la felul în care ei scriu muzica lor. Treaba aceasta am putut s-o facem și anul trecut prin video și toate modurile de comunicare pe care le-am avut.

Sunteți și profesor de muzică de cameră la Poitou-Charentes, însă alături de membrii Cvartetului sunteți implicat permanent în procesul de educație adresat tinerilor instrumentiști. Având o agendă încărcată de înregistrări și de concerte, este dificil pentru dumneavoastră să faceți față și acestor obligații pedagogice?

Încercăm să ne organizăm cât putem de bine, dar această parte este importantă pentru noi, să transmitem, să împărțim ceea ce știm cu generațiile mai tinere. Amândouă merg împreună, să fii pe scenă și să lucrezi cu studenții. Cel mai greu este să găsim echilibrul cu viața familială, dar până acum ne-am descurcat.

În 2019, ați devenit cvartet în rezidență la Wigmore Hall, proiectul fundamental al acestei rezidențe fiind prezentarea Cvartetelor de Weinberg și de Șostsakovici în concert. În ce măsură s-a putut realiza agenda de la care ați pornit inițial, în condițiile izbucnirii pandemiei?

În fiecare concert am combinat cvartete scrise de acești doi compozitori, ca să facem un drum paralel, pentru că s-au inspirat unul pe celălalt. Multă lume gândește că Weinberg a fost un epigon al lui Șostakovici, pe când, de fapt, ei erau mai ales prieteni și își arătau lucrările și dacă ne uităm bine, mai ales la cvartete se poate vedea că influența a fost în ambele sensuri. Asta am vrut noi să demonstrăm cu această dublă integrală. Din păcate nu am putut organiza decât două concerte la Londra și proiectul este acum în pauză, dar sperăm din tot sufletul să putem continua, poate nu la anul, dar poate peste doi ani, pentru că acum, cu toate proiectele care s-au amânat este normal că sezonul următor este deja plin cu alte proiecte pentru noi, ca și pentru Wigmore Hall.

Deși repertoriul Cvartetului Danel pornește de la Haydn, cred că centrul de greutate se situează totuși în zona creației moderne și contemporane. Ați interpretat lucrări ale câtorva dintre cele mai importante nume ale componisticii actuale, precum Wolfgang Rihm, Helmuth Lachenmann, Sofia Gubaidulina, Jorg Widmann și Bruno Mantovani. Cum alegeți lucrările contemporane pe care le cântați?

Când am început să cânt cu colegii mei în 2005, interpretam foarte multă muzică contemporană. În momentul de față alegem cu mai multă atenție proiectele pe care vrem să le cântăm pe scenă. Ne simțim foarte aproape de Wolgang Rihm, de Bruno Mantovani, compozitori cu care am lucrat foarte mult, cu care am colaborat, cărora le-am comandat lucrări. Cred că este o chestiune de sensibilitate. Cvartetul împlinește 30 de ani anul acest și după 30 de ani ne permitem să alegem lucrurile care sunt pe sufletul nostru. Continuăm colaborarea cu compozitorii aceștia, dar și cu cei cu care suntem prieteni la Universitatea de la Manchester.

Începuturile dumneavoastră muzicale sunt legate de lecțiile pe care le-ați primit de la mama dumneavoastră, violonistă și ulterior de la violistul Vladimir Mendelssohn, care, așa după cum ați spus și dumneavoastră, ne-a părăsit foarte recent. Știu că ați fost apropiat de domnia sa și v-aș ruga să ne vorbiți despre relația specială pe care ați avut-o și despre motivele pe care le aveți de a vă simți recunoscător, unul dintre ele fiind acela pe care ni l-ați spus deja, al recomandării pe care v-a făcut-o, de a devenit membru al Cvartetului Danel.

Vladimir Mendelssohn, Vlady, așa cum îi spunea toată lumea, a fost nu numai un muzician de excepție, violist, dirijor, compozitor, aranjor, dar și un om incredibil de generos. Un bun ascultător. Avea așa de mulți oameni în jurul lui… muzicieni, spectactori și întotdeauna avea câte un cuvânt bun pentru fiecare. Vorbea foarte multe limbi. Așa o personalitate întâlnim o dată sau de două ori într-o viață. Ca profesor, a fost genul care nu-ți arată exact ce trebuie să vezi, ci în ce direcție trebuie să te uiți. O persoană rară, pe care sunt foarte mândru că am putut să o cunosc. Pentru mine a fost ca un al doilea tată, a fost tatăl meu de violă, aș putea spune.

Domnule Bogdănaș, la București veți colabora cu pianista franceză Lise de la Salle. Este o premieră pentru Cvartetul Danel?

O cunoaștem de câțiva ani. Trebuia să cântăm cu ea anul trecut de mai multe ori. Din păcate nu s-a putut din cauza pandemiei. Aveam concerte prevăzute împreună în Statele Unite. Sper din tot sufletul ca la București să putem, în sfârșit, cânta împreună cu public și cu pasiune.

Programul pe care îl veți cânta pe 4 septembrie va cuprinde două lucrări franceze, Cvartetul op.10 de Debussy și Cvintetul în fa minor de Franck, pe care le alăturați Sonatei a III-a pentru pian solo de Enescu, pe care o va interpreta Lise de la Salle. Subliniază aceste lucrări un anumit tip de atmosferă, a rafinamentului sonor francez, la care Enescu a aderat? V-ați gândit la lucrul acesta atunci când ați alcătuit programul?

Da, categoric. Mi se pare un program foarte interesant, deja, pentru că cei trei compozitori au în comun faptul că au trăit la un moment dat la Paris, nu în același timp, dar toți sunt înmormântați la Paris, de fapt. Franck fiind născut în Belgia, Enescu, bineînțeles în România și Debussy lângă Paris, la Saint Germain en Laye. Ce mi se pare foarte interesant în acest program este forma ciclică pe care o regăsim la fiecare din piesele pe care le vom cânta, adică faptul că mai ales în părțile finale regăsim motive care au apărut înainte, în timpul lucrării. Asta a fost o tehnică de compoziție pe care Franck a folosit-o foarte mult și în care Enescu, pur și simplu a excelat. Un program foarte coerent, cu multe puncte comune. Mi se pare interesant că începem cu pianul, după aceea un cvartet, cvintetul cu pian, deci este o construcție deosebită, care mie îmi place foarte mult.

Sunt convinsă că dumneavoastră personal sunteți apropiat de muzica enesciană. Chiar și dintr-o perspectivă personală, aceea a fiului maestrului Constantin Bogdănaș, vioara întâi a celebrului Cvartet Enescu.

Noi am avut ocazia să cântăm cu Cvartetul Enescu în 2009, la Festival, Octetul de Enescu. Pentru mine rămâne un moment foarte important în viața mea de artist, am fost pe scenă cu tata și cu Vlady Mendelssohn. Erau în sală soția, mama, bunica. A fost un moment într-adevăr deosebit. Cu Cvartetul Danel am avut ocazia să cântăm al doilea Cvartet de coarde de Enescu și Cvintetul cu pian, deci colegii mei deja au început să cunoască puțin această muzică și sper din tot sufletul că vor mai fi și alte ocazii.

De această dată vor fi în sală și copiii dumneavoastră?

Din păcate, nu. Copiii nu vin. Chiar atunci începe școala, deci din păcate nu pot să vin cu familia de data aceasta, dar părinții vor fi alături de alți membri ai familiei. Oricum, pentru mine este întotdeauna o sărbătoare să vin la București, mai ales dacă este și un concert.

Ce proiecte are Cvartetul Danel? Spuneați că sunt multe amânate, care urmează a fi puse în practică. Vorbiți-ne poate despre cel mai important proiect la care urmează să lucrați.

Sunt multe turnee programate. Dacă totul se petrece așa cum este prevăzut vom călători în Coreea de Sud, în Japonia, Taiwan, în Statele Unite, dar dacă ar trebui să vorbesc doar despre un singur proiect, ar fi faptul că vom cânta la Leipzig, la Sala Gewandhaus, toate Cvartele de Șostakovici, pe care le vom și imprima. Colegii mei au scos deja un disc Șostakovici, acum 16 ani, chiar înainte să vin eu în cvartet. E o muzică pe care o cântăm foarte, foarte mult, aș zice. Muzica rusă a secolului XX este un aspect foarte important din repertoriul nostrum; Weinberg a scris 17 cvartete, Șostakovici 15 și mai cântăm și Prokofiev și alți compozitori ruși. Acest proiect pentru mine este foarte important, mai ales că va avea loc într-o sală prestigioasă.