Apelul pentru compoziții „Call for scores” lansat de Romanian Chamber Orchestra în acest an s-a finalizat cu selectarea a două lucrări. Una dintre acestea, „Panicandemica” pentru orchestră de cameră, este scrisă de tânărul compozitor Alin Constantin Chelărescu, masterand la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

Panicandemica, lucrare pentru orchestră de cameră este una dintre câștigătoarele competiției Call for Scores, organizată de Romanian Chamber Orchestra. Tematica acestei competiții s-a centrat pe celebrarea compozitorilor George Enescu și Bela Bartok, precum și pe exprimarea trăirilor artistului în timpul pandemiei. În primul rând, vă rog să ne spuneți, ce a reprezentat pentru dumneavoastră participarea la această competiție care se concretizează prin includerea lucrării în programul celor trei concerte, pe care Romanian Chamber Orchestra le derulează în perioada 17-20 august?

Proiectul organizat de cei de la Romanian Chamber Orchestra reprezintă (după deja un al doilea an de experiență, menționând faptul că și anul trecut am câștigat acest proiect cu lucrarea IOC pentru orchestră de coarde) visul oricărui tânăr muzician. Îți poți da seama foarte ușor, numai cu privirea peste numele care alcătuiesc această orchestră - mari muzicieni care activează în cele mai importante orchestre din Europa, iar să-ți poți auzi lucrarea cântată și dedicată unor asemenea muzicieni este fără îndoială un vis, iar pentru mine e un vis care se repetă și anul acesta.

Cum este structurată Panicandemica și cum se reflectă cele două teme impuse de competiție?

Lucrarea în sine își propune de fapt o călătorie cu mai multe destinații ce l-au surprins pe om. Suntem încă în aceste vremuri pandemice, imprevizibile și care l-au pus pe om în fața unor provocări noi, surprinzându-l, iar această lucrare reflectă de fapt, cumulul de trăiri, mai mult sau mai puțin fericite, mai mult sau mai puțin tensionate, mai mult sau mai puțin plăcute, pentru că asta, cred eu, că am simțit noi în aceste vremuri. Lucrarea conține mișcări cu tempouri tensionate, mișcări lente, cum ar fi cea de doină sau cea de bocet. Avem așadar, o primă relaxare exprimată prin melodia acestei doine, dar care n-o să dureze foarte mult, pentru că ne așteaptă de fapt, un nou val și noi tensiuni, după care, sigur, lucrurile rămân imprevizibile pe tot parcursul lucrării până la cel mai tensionant moment, care cred eu că este un bocet scris de mine pentru victimele acestei pandemii.

Iar în ceea ce privește referirea la personalitățile celor doi compozitori celebrați în acest an?

Fără doar și poate că muzica compozitorilor Bela Bartok și George Enescu poate fi gustată prin prisma unor sonorități și a unor melodii din folclorul românesc, pe care eu le valorific cu propriile trăiri și cunoștințe.