Pe 19 mai a avut loc finala Concursului internațional George Enescu, ediția 2020-2021, secțiunea vioară. O finală în care au evoluat trei violoniști din România, Germania și Coreea de Sud, la finalul căreia a fost desemnat câștigător Valentin Șerban, reprezentând România, care a interpretat Concertul op. 47 în re minor de Jean Sibelius.

Un interviu realizat imediat după anunțarea rezultatelor concursului.

Valentin Șerban, firește că ne bucurăm enorm pentru faptul că, deși minoritari în cele trei finale, românii au, cel puțin, un câștigător de concurs Enescu, în ediția 2020-2021, una dintre cele mai stranii ediții de până în prezent, ediție hibrid, parțial online, parțial live. Cum a fost această finală?

Concursul a fost cu siguranță, atipic. Primele etape fiind online, nu s-au simțit neapărat ca un concurs. A fost ca două preselecții, să zic. Dar, cu adevărat, concursul, pot să zic, că a început acuma, la semifinală.

Cum v-ați simțit în această seară pe scena Ateneului? Se simte, spre exemplu, prezența juriului? Este o presiune din punctul acesta de vedere?

Sigur este. Nu este tocmai un concert normal, dar nu pot să zic că am simțit așa de mult prezența juriului, doar m-am simțit copleșit de emoții, în general.

Nu s-a simțit deloc. Mie mi s-a părut că ați fost cel mai prezent dintre toți cei trei finaliști. Ce v-a ajutat să vă puneți în această stare?

Nu știu. Nu cred că există o rețetă. Sunt momente și momente și acum să zic că a fost unul bun. Am căutat multe soluții și poate să fie o senzație bună, poate să nu fie. Nu este o regulă.

De ce acest concert de Jean Sibelius? Ce v-a făcut să optați pentru Sibelius, cea mai modernă dintre lucrările alese de cei trei finaliști?

Nu știu dacă am avut un raționament neapărat. Îmi place foarte mult, este pe sufletul meu, este o lucrare absolut tragică. Finalul, pe cât de tragice sunt primele două părți, pe atât de nebun, pot să zic, este finalul.

Ați cântat în semifinală Sonata a 2-a.

Da, am cântat în semifinală Sonata a 2-a.

Cum îl vedeți pe George Enescu, în momentul de față? Știm că are nevoie de promovare, întotdeauna, se cântă destul de rar. Îi veți pleda cauza în continuare? Vă apropiați și de alte lucrări?

Cred că Enescu rămâne în continuare un geniu neînțeles. A fost și pe vremea lui și este în continuare. E cu totul special. S-a dezvoltat foarte tânăr. Sonata a 2-a a scris-o la 18 ani, ceea ce este fabulos pentru o maturitate pe care unii compozitori nu o găsesc o viață întreagă. Sigur că o să cânt în continuare. Din păcate nu are foarte multe lucrări. Are două sonate care se cântă a 2-a și a 3-a și Sonata 1, care este foarte timpurie și nu este tocmai Enescu, dar mai sunt și impresiile. Atât pot să zic, cu orice ocazie aș avea, voi cânta cu siguranță.

Sunteți cel mai vârstnic dintre cei trei finaliști. Este ultimul concurs la care participați?

Da. Deși mi-am propus să nu mai merg la concursuri, acum mai mulți ani, dar tocmai de aceasta am participat acuma, din cauza limitei de vârstă, am zis că este ultima ocazie, n-am ce pierde.

Ce urmează în agenda dumneavoastră? Ce porți vă deschide această reușită? Știți ceva concret deja?

Nu. Încă nu știu exact cum o să se manifeste, dar cu siguranță vor fi multe oportunități.

Sunteți stabilit la Brașov? Care este baza operațiunilor dumneavoastră?

Să zicem că am două. Am Brașov și București și în funcție de unde am mai multă treabă, stau.

Când vă putem asculta cu următoarea ocazie în fața publicului?

Vă spun sincer că nu știu, chiar nu știu calendarul acuma și cred că nu am ceva concert programat în viitorul apropiat.

Vom fi alături de dumneavoastră oricum și vă spunem din nou felicitări pentru reușita din această seară.

Mulțumesc mult.