Astăzi, 8 aprilie, începe seria MUSICOOLT, alcătuită din șapte ateliere online dedicate muzicii contemporane. Detalii despre proiectul inițiat de compozitorii Gabriel Mălăncioiu și Gabriel Almași aflăm de la acesta din urmă, într-un interviu realizat de Petre Fugaciu.

Ce presupune acest proiect și care este scopul pentru care l-ați pornit?

Ideea mi-a venit în urma experienței și interacțiunii avute cu studenții de la alte facultăți la cursurile de cultură muzicală, așa numitele competențe transversale, inițiate de Universitatea de Vest din Timișoara. Am observat aici, că studenții care vin din alte facultăți, să zicem, cei ne-muzicieni, au o deschidere foarte mare pentru muzica nouă și atunci ne-am gândit, cu colegul meu, Gabriel Mălăncioiu, să facem un fel de concerte-lecții, dezbateri despre muzica nouă și s-o scoatem cumva în afara facultății și atunci, ne-am propus cumva, local la început, în spații neconvenționale să facem mici întâlniri muzicale, însă, sigur a venit pandemia și atunci lucrurile s-au complicat puțin, însă iată că avantajele tehnologiei ne oferă acum posibilitatea de a ne întâlni online și am vorbit cu colegii noștri de la alte universități, de la alte facultăți, colegii noștri compozitori din București, Cluj, iată, Iași și Timișoara, și am făcut un proiect cumva, care să conțină niște ateliere, prin care cumva să încercăm să dezbatem ceea ce înseamnă muzica nouă, muzica clasică contemporană.

Înțeleg că proiectul nu se adresează neapărat melomanilor sau muzicienilor, ci mai degrabă, publicului larg. Aș vrea să știu, cum credeți sau cum știți că este văzută muzica contemporană de melomani și de muzicieni?

Muzica contemporană este foarte tânără, începân cu secolul XX, de fapt, muzica se redefinește mereu, se reinventează mereu. Secolul XX a însemnat o schimbare mare, o ruptură mare, au apărut diferite curente noi, experimente, a evoluat foarte, foarte mult tehnologia și atât de repede cumva și direcțiile acestea nenumărate, direcții muzicale, cumva, au făcut loc foarte mult zonei acesteia comerciale, iar muzica contemporană, muzica clasică modernă, să zicem, a rămas puțin deoparte. Cum este văzut, e greu de zis, de fapt. În principiu, oamenii care sunt foarte, foarte cultivați pe o anumită zonă muzicală, cumva resping ideea de muzică contemporană. Eu cred că totuși, omul curios sau curiozitatea se apropie de muzica modernă, pentru că muzica modernă nu e ceva care nu face parte din societate, face parte din societatea noastră, mai mult de atât, e cumva oglinda societății în care trăim. Muzica modernă, cumva, înglobează toate sunetele, toate sonoritățile pe care le avem în jurul nostru, toate sunetele posibile și imposibile din natură, pot să devină muzică în muzica contemporană. Deci ideea aceasta de muzică contemporană, pentru că nu conține melodie, pentru că nu există, eu știu, acel cadru melodic sau poate să conțină melodie, dar altfel sau poate să conțină sunete noi, poate să sperie pe unii să zicem, care sunt foarte, foarte cultivați într-o anumită zonă muzicală.

Credeți că o lipsă de contact cu muzica clasică sau cu domeniul muzicii academice, oricum l-am defini pe acesta, poate fi benefică în relaționarea cu muzica modernă contemporană, muzica nouă?

Cred că da. Eu însumi am venit dintr-o zonă neacademică, să zicem, eu n-am terminat liceul de muzică. Am crescut, am început cumva muzica, poate cu Bartok și totuși vin dintr-o zonă de rock, să zicem și, pentru mine, această apropiere personală a fost mult mai ușoară decât observ la un student care e cultivat într-o anumită direcție și pe lângă asta, după cum spuneam, am observat această apropiere, spre muzica nouă, a studenților care sunt nemuzicieni. Poate că ideea aceasta de a nu respinge ceva nou e mai prezentă la oamenii care nu sunt foarte cultivați, să zicem, pe muzica clasică. Scopul, de fapt, este să facem oamenii curioși. Noi ne așteptăm să vină și persoane care, poate, nici n-au fost în viața lor la un concert la Filarmonică. Deci, poate vin și oameni care nu știu nimic despre orchestra simfonică. Ce ne așteptăm noi de la publicul nostru este să vină cu un gram de curiozitate, să vină oameni curioși. Curiozitatea este de fapt o cheie care deschide foarte multe uși, după părerea mea, inclusiv această ușă a camerei misterelor muzicii contemporane.