În data de 31 octombrie începe ediția a XV-a a Festivalului „SoNoRo”, intitulată „Pasăre măiastră”. Această serie este dedicată sculptorului român Constantin Brâncuși, însă îl onorează și pe Ludwig van Beethoven, de la nașterea căruia sărbătorim două secole și jumătate. 

Pentru început aș dori să ne explicați împărțirea acestei ediții a Festivalului SoNoRo.

Organizarea acestei ediții aniversare SoNoRo de 15 ani, a fost mai aventuroasă decât am fi crezut vreodată. Din acest motiv a trebuit să fim extrem de flexibili și inventivi. După ce am aflat de problemele care există în această lună, am schimbat cam de cinci ori geometria festivalului și până la urmă ne-am decis să facem acum, în prima fază turneul SoNoRo, care va încânta publicul doar prin transmisii live, online, mai precis la Brașov, Bușteni și Sibiu și cu un mic preambul la București, iar apoi între 3-9 decembrie, când vom organiza partea principală a festivalului la București și când sperăm că sălile de concerte vor fi din nou pline de oameni.

Prima jumătate începe, după cum spuneați, la Brașov și se încheie la Sibiu, pe 5 noiemmbrie. Să ne vorbiți puțin despre artiștii care vor fi prezenți la aceste manifestări.

Sunt foarte bucuros că alături de Diana Ketler, directoarea artistică a festivalului și de mine care  suntem nelipsiți de pe afișuri de 15 ani. O avem din nou pe violonista Mihaela Martin, alături de soțul ei, violoncelistul suedez Frans Helmerson, apoi o altă bună cunoscută muziciană din Germania, violonista Allisa Margulis, revine la București în cadrul concertelor noastre, Ionuț Bogdan Ștefănescu, cu care am umplut de bucurie, multe curți și grădini interioare din Transilvania, în această vară, este un alt invitat al festivalului SoNoRo. Apoi violoncelistul german Justus Grimm și alături îl avem și pe tânărul violonist român de la Cluj, Francesco Ionașcu. Deci, o trupă de artiști, zic eu, care ar putea pregăti tot felul de surprize publicului, online, de data aceasta.

Aș vrea să ne concentrăm puțin asupra programului. Este eterogen din punct de vedere stilistic, însă lucrările sunt unite de anumiți vectori narativi. Ce ar trebui să știe publicul despre lucrările, poate mai puțin cunoscute care se vor putea asculta în următoarele zile?

Cred că publicul trebuie pur și simplu să se așeze în fotoliu sau pe canapea, să deschidă o sticlă bună de vin și să se lase purtat pe aripile păsărilor pe care le vom descrie muzical în această săptămână. Cred că publicul știe deja că ediția aniversară SoNoRo este intitulată „Pasărea Măiastră” și cred că și dumneavoastră ați văzut că sunt mai multe linii care ne-au ghidat în organizarea și alegerea programului. Pe de-o parte, omagiul pentru simbolul nostru, pasărea SoNoRo, care a încântat atâta lume în acești 15 ani. Deci sunt concerte inspirate, să spunem așa, din zbor, din văzduh, din păsări, deci avem piese precum „The Lark Ascending” a lui Ralph Vaughan Williams sau piese care sunt inspirate pe de altă parte din opera lui Constantin Brâncuși. Evident, „Pasărea măiastră” a lui Brâncuși este o sursă extraordinară de inspirație și nu doar „Pasărea măiastră”, ci și celelalte sculpturi. Ați văzut probabil că în partea a doua a festivalului sunt concerte intitulate „Masa tăcerii” sau „Muza adormită”, deci asta este cumva a doua lume din care ne-am inspirat, iar apoi aniversarea de 250 de ani a lui Ludwig van Beethoven este o mare bucurie pentru toți. Chiar în această primă fază a festivalului două concerte îi sunt dedicate marelui Beethoven. Primul duminică, 1 noiembrie, în splendida sală a Palatului Cantacuzino din Bușteni, iar celălalt în data de 5, joi, preambulul ediției SoNoRo, care va avea loc în reședința ambasadorului Germaniei din București.

Ca și Bucureștiul, Brașovul și Sibiul se află în acest moment, în scenariul roșu. Presupunând că nu se vor putea organiza evenimente cu public, la începutul lunii decembrie. Care va fi alternativa dumneavoastră?

Eu zic să rămânem optimiști. Știți că în acest an trebuie să fii flexibil. Deci, întâi să avem încredere că Bucureștiul se va deschide și despre acest subiect putem discuta, cu siguranță, cu o săptămână, două înainte. Am mare încredere că până atunci, viața culturală a României va reporni, pentru că trebuie să repornească.