Etapa secundă a Concursului Internațional George Enescu s-a încheiat la finalul săptămânii trecute, iar cei opt semifinaliști vor urca pe scena Ateneului român în luna mai a anului viitor. Dana Borșan, membră a juriului competiției, ne vorbește despre această ediție a competiției.

Diferența majoră dintre ediția actuală a Concursului Internațional George Enescu și edițiile precedente este faptul că primele două etape s-au desfășurat online. La fel și procesul de jurizare. Pentru început, vă rog să ne descrieți această experiență. Îmi imaginez că a fost o premieră pentru toți membrii juriului.

În cadrul Concursului Internațional de pian, da, pentru mine, cel puțin a fost o premieră, dar noi deja ne-am clădit o experiență la Conservator, fiindcă deja din luna iunie am susținut examene, inclusiv licență, examene de admitere, dizertații, totul online și pot să spun că ne obișnuim și ne învățăm și știm ce putem face mai bine. Vă spun sincer, mie chiar îmi place. Acuma există două feluri de online, deci poate fi un live streaming cum am făcut în puține cazuri la Conservator sau poate fi o înregistrare pe care o trimiteau studenții, în cazul nostru, concurenții de la competiția Enescu și în cazul unei înregistrări îmi place foarte mult că poți să revii, să asculți de mai multe ori, poți s-o asculți în ce moment din zi și din noapte ai cea mai bună dispoziție, liniște în jur. Sunt avantaje, fiindcă altfel, să spunem, etapa I se putea întinde pe 4-5 zile, deși îți notezi ce asculți în prima zi, dar pot unele lucruri să-ți scape sau să se estompeze unele impresii. Atunci, eu cel puțin am revenit și am reascultat și chiar a fost foarte interesant.

Într-un interviu acordat cu ocazia ediției precedente a Concursului Internațional George Enescu, spuneați despre competitori că trebuie să aibă „acel ceva”. Având în vedere circumstanțele, a fost o provocare să îi găsiți pe acei muzicieni care au „acel ceva”?

Cu atât mai mult îți trebuie acel ceva, pentru că înregistrarea puțin uniformizează și puțin șterge anumite contraste și anumite contururi și aș spune eu și mai greu poate să iasă în evidență o personalitate, mai ales să transmită, să emoționeze. Știu și din propria-mi experiență, în momentul când înregistrezi, intențiile tale trebuie să fie cu un grad mai sus, mai exagerate. Cei care au o personalitate artistică pregnantă, să spun așa, o încărcătură de substanță emoțională, imediat ies în evidență.

În același interviu ne spuneați și că nivelul de atunci al concursului Enescu era foarte mare. Rămâneți la aceeași remarcă și pentru ediția aceasta?

Nu mai știu interviul din ce ediție a fost. A fost într-adevăr un an când a câștigat Solaun și Varvaresos, când a fost un nivel incredibil, într-adevăr, uluitor. Da, nivelul este foarte bun. Acuma să vedem ce se întâmplă când ajungem pe viu, când ajungem în Ateneu. Nivelul este foarte bun și concursul a fost o mare oportunitate pentru tinerii artiști care acuma suferă puțin, nu? Cred că a fost o șansă foarte bună pentru ei.

Semifinalele și finalele competiției se vor desfășura în luna mai a anului viitor. Există deci o pauză de aproximativ opt luni între etape. Credeți că aceasta le oferă un avantaj tinerilor muzicieni?

Eu cred că da și eu mă aștept, dar poate mă înșel ca toți semifinaliștii să cânte Enescu pe dinafară, pentru că regulamentul concursului le dă dreptul să cânte și cu partitură, însă regulamentul a fost făcut pentru toți cei înscriși. În momentul în care tu îți selecționezi opt candidați, care știu că sunt deja ascultați în semifinală și știu că vor cânta Enescu pe scenă, nu-l învață cu un an înainte că poate, poate ajung în semifinale. Deci este o certitudine că-l vor cânta. Eu cred că în acest caz, în șapte luni poți să-l învețe pe dinafară.

Astfel încât, au crescut mai degrabă așteptările juriului.

Nu știu, să vedem. Până la urmă nu asta este decisiv, dacă-l cântă sau nu pe de rost. Dar, în momentul când ești desprins de partitură, toată energia ta și toată concentrarea ta și emoția ta, merge mai spre interiorul muzicii.