Domnule Alexandru Ștefan Murariu, felicitări pentru acest eveniment pe care-l transmite Radio România Muzical în seara de sâmbătă. Practic, închideți prin acest premiu subiectul legat de Concursul Internațional George Enescu - secțiunea Compoziție, pentru că ați obținut laurii la ambele secțiuni, atât pentru formație camerală de mici dimensiuni, cât și pentru ansamblu mare. Vorbim despre un concert pentru clarinet și orchestră în primă audiție absolută. Întreaga seară pare să stea sub semnul moștenirii lui Johannes Brahms, să se încheie cu Simfonia I, lucrarea lui Dan Dediu - Triplul concert este intitulat Brahmsodia - și știu că și pentru dumneavoastră Brahms a însemnat foarte multe. Putem spune că Brahms are o legătură cu acest concert pentru clarinet și orchestră sau nu?

Nu neapărat. Într-adevăr, Brahms a reprezentat un reper foarte important în pasiunea pentru muzică, în pasiunea pentru simfonism în general, având în vedere că Simfonia I de Brahms, cea pe care o vom asculta în cadrul galei de deschidere, este prima simfonie pe care am ascultat-o în general, prima lucrare aparținând genului simfonic, chiar și prima simfonie pe care am ascultat-o cântată de către o orchestră live. A fost o bucurie să aflu că în cadrul acestui concert va fi interpretată chiar această simfonie. În schimb, din punct de vedere al inspirației, nu este neapărat o referință la Brahms, mai degrabă merge înspre muzica franceză, înspre muzica lui Ravel.

Care este povestea concertului și de ce ați ales clarinetul? Iată, ne-ați dat deja o cheie - este un instrument extrem de apropiat de muzica impresionistă spre exemplu.

Ar putea fi și acest aspect, însă m-am gândit la clarinet mai degrabă datorită faptului că îl admir foarte mult pe Aurelian Băcan. Încă din primii ani de facultate a fost un model pentru mine atât într-ale interpretării, este și compozitor - un compozitor senzațional - și am avut o legătură specială cu el colaborând la diferite proiecte, el - cântându-mi lucrări, el - dirijându-i lucrări. Deci, mai degrabă acesta a fost motivul pentru care am ales clarinetul.

Și ce anume din stilul, din personalitatea lui Aurelian Băcan regăsim în muzica pe care avem ocazia să o ascultăm sâmbătă?

Putem spune despre un dinamism, să zicem, frenetic... iarăși, copilaria exprimată în unele pasaje. El nu știe încă, dar există un citat dintr-o lucrare de-a dânsului ascuns undeva în țesătura solistică a clarinetului.

Din ce lucrare anume?

Din poemul simfonic "Romeo și Julieta". Are un solo fantastic de clarinet și am preluat câteva puncte reper de acolo și le-am ascuns.

Dumneavoastră sunteți ancorat în modernitate, evident. Citeam faptul că între preocupările dumneavoastră se numără și aceea pentru spațialitate și spațializare, iar acest concert pentru clarinet reprezintă rodul acestor preocupări. Puteți să ne spuneți mai multe?

Sigur. Concertul este denumit și altfel, Espace 6, și face parte dintr-un ciclu conturat în cadrul studiilor de doctorat în care m-am gândit la spațiu în ideea de a-l valorifica altfel decât un ascultător poate fi întâmpinat într-o sală de concert. Deci, pe parcursul ciclului am îmbinat spațiul ca parametru componistic în diferite genuri - camerale, simfonice - și în această lucrare am intersectat genul concertistic cu ideea de spațializare. Pe lângă solistul clarinetist, avem o orchestră simfonică care asigură atât dialoguri, cât și context armonic și mai avem trei clarinete care sunt dispersate în sală; le-am gândit ca fiind în spatele publicului și în cele două laterale. Și pe parcursul întregului concert există o constantă bătălie între cele trei componente.