Pianista Dana Ciocârlie susține un recital online dedicat Zilei Universale a Iei. 

Pentru început, aș vrea să ne spuneți ce însemnătate are această zi universală a iei pentru dumneavoastră?

Pentru mine, care am o ie de la bunica mea moștenită, din regiunea Banat și care are cam o sută de ani - e aproape o piesă de muzeu - pot să spun că are o semnificație în același timp universală și personală, deoarece ia este simbolul poporului român și eu sunt româncă; și e un simbol al feminității universale pentru că este o bluză feminină foarte, foarte frumoasă, foarte decorată și foarte veche, arhaică. Este o zi foarte specială și foarte frumoasă în ceea ce mă privește.

Programul este alcătuit evident din piese semnate de compozitori români. Ce anume v-a cucerit însă la aceste lucrări? Cum ați descrie caracteristica românească a opusurilor pe care le-ați ales?

Eu am încercat să fac un fel de mică istorie. Spun mică deoarece aș fi dorit să cânt mult mai multe piese. De fapt, aveam intenția să cânt și mai multe piese contemporane - Violeta Dinescu, Dan Dediu, de exemplu - dar concertele cu public au reînceput aici, în Franța, și am făcut duminica trecută trei în aceeași zi, cu trei programe diferite. N-am avut timp să studiez atât cât mi-am propus. Deci, încercând să fac această istorie, de la primii compozitori care au utilizat elemente specifice... mă gândesc la George Stephănescu cu acele trei hore pe care le voi cânta... dar m-am gândit că la început să ancorez poporul român într-o tradiție mai largă europeană. Deci, am început cu Valurile Dunării și voiam de altfel să fie și un șlagăr și este o piesă extrem de cunoscută de Iosif Ivanovici. Dar trebuie să mărturisesc că nu prea are elemente specifice românești; este, pur și simplu, un vals vienez. Dar de la George Stephănescu și până la Horațiu Rădulescu - cel mai contemporan, practic, toate piesele pe care le cânt sunt cu elemente melodice, ritmice sau de caracter specifice românești. Am asimilat și cele șase dansuri românești de Bela Bartok; bineînțeles le-am asimilat cu muzică românească pentru că vreau, la fel, să fie o piesă șlagăr de sfârșit de program și, în plus, într-adevăr, în dansul din Transilvania Bartok le și spune numele satelor.

Având în vedere că acesta nu va fi primul recital online pe care l-ați susținut, cum v-ați obișnuit cu ideea de a concerta fără public? Care sunt diferențele acum, că ați concertat din nou cu public?

Bineînțeles că publicul aduce un supliment de căldură, înțelegere, energie, de feedback, de încurajare. Este cea mai mare plăcere să cânți cu public! Iar concertele online... cred că artiștii trebuie să se adapteze la toate situațiile. Deci, eu consider că este ca și cum aș cânta pentru un disc, pentru o înregistrare, unde ești singur cu microfonul, deci cam același tip de energie și de concentrare este și pentru concertul online.

Acum, că au început din nou concertele cu public în Franța, cum se anunță următoarea perioadă în calendarul dumneavoastră?

Adevărul este că deși multe, multe concerte au fost amânate sau anulate, au reapărut altele. Adică organizatorii s-au grăbit să profite ded deschiderea care se anunță așa că, din fericire pentru mine, au apărut mai multe concerte; unele, foarte frumoase, în niște locuri extraordinare care nu erau deschise până acum. De exemplu, carierele de lumină din Provence, unde la 22-23 iulie voi cânta un concert cameral cu tema Dali și muzica. Reîncepe viața concertistică normală începând cu septembrie și sper că concertele din România vor fi menținute; primul fiind pe 5 noiembrie, chiar la Radio - un duo de pian cu pianista Axia Marinescu.