Pianistul Daniel Petrică Ciobanu a revenit luna aceasta pe scenele de concert. Astăzi, 18 iunie, interpretul român va susține un nou recital împreună cu violonistul lituanian Julian Rachlin la Wiener Konzerthaus, cu un program integral Beethoven. 

Luni, 15 iunie, a avut loc primul recital susținut alături de violonistul Julian Rachlin, iar joi, 18 iunie este programat următorul. Cum a fost susținerea unui recital live după această perioadă dificilă?

De fapt, primul concert l-am avut chiar sâmbătă, pe 13 iunie, în Leipzig; am avut chiar recital solo în care chiar am putut să mă simt cu adevărat confortabil pe tărâmul "the usual wonderland". Venim, într-adevăr, cu toții dintr-o perioadă extrem de confuză, plină de tot felul de anxietăți, cu o rutină dată complet peste cap și o perioadă pe care în mare parte am petrecut-o între patru pereți. Și escapada artistică pe care am susținut-o acum, în ultimele zile, a fost absolut specială nu doar pentru mine, dar și pentru publicul prezent în sală... în sfârșit, să ne coagulăm din nou spiritele în tensiunea asta specială care se creează în timpul concertului.

Este prima oară când colaborați cu violonistul Julian Rachlin?

Da. Invitația a venit chiar acum două săptămâni, când încă nu se știa sigur dacă Austria va da drumul la seria de concerte cu public, nu doar celor transmise în direct pe internet, și a fost o surpriză destul de mare. Totuși, Konzerthaus Viena - o sală care are acces la absolut orice artist pe care și-l dorește, dar personajul principal, Julian Rachlin a avut inspirația să folosim totuși oportunitatea de a promova câțiva artiști mai tineri care sunt "young and upcoming". Vom fi în total patru pianiști și tot ciclul sonatelor de Beethoven pentru pian și vioară.

Anul acesta se împlinește un sfert de mileniu de la nașterea lui Ludwig van Beethoven, iar programul recitalurilor susținute alături de Julian Rachlin de la Wiener Konzerthaus este unul integral Beethoven. Cum ați descrie relația dumneavoastră cu muzica celui aniversat?

Din fericire, am o conexiune destul de naturală, adică mă regăsesc destul de frecvent prin limbajul "enfant teribble" al lui Beethoven. E o muzică ce nu te ține prea liniștit pe scaun nici ca interpert, nici ca public... da, e o muzică destul de efervescentă să spunem, care se potrivește foarte bine cu personalitatea mea artistică. În sonatele pe care le-am cântat cu Julian Rachlin, respectiv a V-a și a X-a, e într-adevăr o altă atmosferă, un scenariu un pic mai bucolic, mai pastoral, în care ascultăm un Beethoven care se uită un pic mai mult spre viitor, spre ultimele opusuri, cel puțin în Sonata a X-a, pe care chiar Enescu o considera adevărata sonată a primăverii. Am avut o perioadă de încercări și o perioadă destul de scurtă în care a trebuit efectiv să descopăr o nouă parte a personalității mele pianistice, mai ales că nu sunt singur pe scenă și trebuie să fiu și oarecum prezent în actul artistic al muzicii de cameră, dar și totuși pe tărâmul ăsta destul de idilic și fragil pe care ni-l prezintă Beethoven în Sonata nr. 10, cel puțin. În Sonata nr. 6 avem o oază de tinerețe, de personalitate un pic "con fuocco", sunt tot felul de eruperi compoziționale pe care le folosește și pe care le regăsim și în Beethoven-ul pe care-l cunoaștem cu toții, Beethoven-ul tânăr. A fost o încercare destul de dificilă, dar cumva am reușit și am avut luni seară, cel puțin, un concert meditativ transcedental, chiar ne-am desprins total de orice artă fizică și pentu câteva minute nu am mai fost muritori.

Cum a traversat un muzician activ această perioadă în care concertele au fost anulate? Perspectiva a fost una optimistă? Vă așteptați la o revenire pe scenă atât de rapid?

Am fost un pic confuz la început, dar după aceea mi-am dat seama că îmi prinde bine un pic de repaos, mai ales să-mi readun toate experiențele pe care le-am avut destul de abundent în ultimii ani și să trag niște concluzii mai realist, cu creierul un pic mai la rece decât în euforia care se întâmplă când concertezi destul de des. Nu m-am așteptat să încep concertele cu public chiar atât de devreme și, într-un fel, mă bucur că nu sunt deloc adeptul concertelor transmise live pe facebook. Asta, pentru mine, ucide oarecum muzica clasică. Când poți să asculți un interpret care-și dă, efectiv, sufletul și care transmite din personalitatea lui într-o sală... ascultând în fața unui laptop, cu tot felul de distrageri pe care le avem chiar și acasă... iarăși, muzica devine un fenomen de background, nu mai e efectul pe care-l produce, destul de unic, în sala de concert. Și chiar dacă aceste două concerte au fost pentru un public de 80, respectiv 100 de oameni, m-am bucurat că se dezgheață acest iceberg social cultural și că ușor, ușor ne revenim.

Ce evenimente aveți programate în agenda viitoare?

Deocamdată aștept luna august, Beethoven - al patrulea concert pentru pian și orchestră, și apoi din septembrie sper să se mențină agenda cum e deocamdată confirmată. Din septembrie, teoretic, ar trebui să înceapă din nou pelerinajul destul de abundent. dar, deocamdată, până în august, ar trebui să fie iarăși o perioadă de pus la punct și finalizat repertoriu.

Deci, concertul din 26 iunie susținut alături de Orchestra Filarmonicii Transilvania din Cluj Napoca nu va avea loc.

Da, a fost reprogramat pentru luna septembrie, dar nu știu dacă și România reușește să se dezghețe pe planul logisticilor absolut imposibile deocamdată, chiar și în privința repetițiilor singulare ale orchestrei fără solist. Sper și sunt încrezător că odată cu relaxarea interdicțiilor în privința organizării evenimentelor culturale care se petrec în străinătate și guvernul din România va fi inspirat să reconsidere totuși strategia logistică a acestor evenimente și să ne bucurăm totuși din nou de experiența pe care o produce actul artistic live.