Parcurgem o perioadă dificilă, dar cei mai vulnerabili cred că sunt artiștii. Teodor Ilincăi, cum petreceți aceste zile?

Acasă, izolat.

Ce vi se pare cel mai dificil în această perioadă?

Inactivitatea. Bine, cel puțin, profesională, pentru că fiecare dintre noi ar trebui să-și găsească activități care să-i ocupe timpul, activități creative, poate lucruri pe care nu reușim să le facem în mod normal, acum am avea mai mult timp pentru ele. Eu de exemplu, studiez mai mult la saxofon, la fluierele mele tradiționale, citesc mai mult decât o făceam înainte.

Și poate vă găsiți un timp și al proiectelor. Mă gândesc că poate mai scrieți încă un volum de poezii și aforisme, așa cum ați lansat anul trecut în septembrie, dacă nu mă înșel.

Nu întotdeauna și nu în fiecare zi avem inspirație pentru acest lucru, pentru că inspirația nu trebuie căutată. Ea trebuie să vină singurică și, bineînțeles, pentru că există o mică angoasă, eu cred că e normală pentru fiecare dintre noi, nu-ți mai stă mintea să creezi și dacă aș crea, probabil că aș crea lucruri puțin mai sumbre. Dar sunt și zile în care simt că pot să scriu câteva rânduri, sigur că da.

Vedeți această perioadă ca pe un timp al introspecției?

Sigur că da. Fiecare trebuie să privim înăuntrul nostru, să ne întrebăm de ce se întâmplă aceste lucruri și ce putem face pe viitor, ce putem face cu viața noastră, în viitor.

Vă gândiți și la noi proiecte, la noi roluri pe care ați dori să le abordați în viitorul apropiat?

Sigur că da. Un rol care îmi este foarte drag și pe care trebuia să-l debutez la Opera Națională din Cluj. Din păcate s-a anulat proiectul din cauza acestei pandemii. Trebuia să debutez rolul lui Radames din opera Aida de Giuseppe Verdi. Dar am în plan și alte roluri, cum ar fi Canio din Paiațe de Leoncavallo sau, de ce nu, Samson și Dalila de Saint Saens.

Când sperați să vă reluați activitatea, din punct de vedere al aparițiilor scenice?

Următorul meu proiect trebuia să fie cu Angela Gheorghiu. De fapt, următoarele proiecte, pentru că aveam două spectacole de Tosca, la Staatsoper Berlin, care s-au anulat și s-a anulat și concertul de la Bad Kissingen din Germania, din iunie. Sper din suflet să se relaxeze aceste măsuri și să pot să reiau activitatea o dată cu Turandot de la Geneva. Repetițiile încep undeva în luna lui august și premiera va fi în septembrie. Deocamdată stăm în așteptare și sper din suflet să nu se anuleze nici acest proiect.

Vedeți o revenire la normal din stagiunea 2020-2021?

Sincer să fiu, nu, pentru că prima dată suferă cultura . Economia pe plan mondial suferă foarte mult. Deja există semne că cei care susțineau opera, au început să se retragă. Un exemplu este și proiectul de la Geneva, unde trebuiau să aibă loc, dacă nu mă înșel, 11 spectacole. Am primit informația că s-a redus numărul spectacolelor la 8 și asta sunt convins că din motive financiare. Deci, e clar că vom suferi foarte mult, nu în următorul an, ci în următorii ani și concurența va fi acerbă. Deci, trebuie, ca fiecare dintre artiști să încerce să dea totul ca să poată să obțină contracte, bineînțeles.

Dacă ar fi să transmiteți un mesaj ascultătorilor, artiștilor, care ar fi acela?

Mesajul este acela de solidaritate, să luptăm pentru drepturile noastre, pentru că e clar, e foarte clar că vor încerca să taie fonduri de la cultură, ceea ce mi se pare total injust. Bine, din păcate, în România s-a făcut lucrul acesta cu predilecție în ultimii ani, apoi, ceea ce le recomand artiștilor este să încerce să pună accentul mai mult pe adevărul dintr-o partitură și nu neapărat pe a impresiona prin voce, pentru că acest lucru vine natural după ce respecți cu strictețe indicațiile din partitură și alte dirijorul, atunci vocea va ieși și ea, fără îndoială, la iveală.