Binecunoscutul muzician francez a condus Orchestra Națională Radio vineri, 6 martie, la Sala Radio. 

Cum s-au desfășurat repetițiile? Cum ați relaționat cu orchestra?

Ne cunoșteam deja în urma unui concert din noiembrie 2018, în Festivalul RadiRo, astfel că deja am experiență cu ei - însă cu un repertoriu foarte diferit - Ceaikovski, Schumann și Rimski-Korsakov, iar acum colaborăm într-o altă ipostază, cu Beethoven, o lucrare de tinerețe, clasică, apropiată de stilul lui Haydn, și, desigur, Bernstein. Apreciez flexibilitatea orchestrei și faptul că le place să învețe ceva nou - un aspect important pentru orice ansamblu. Alăturarea dintre două lucrări atât de diferite - o simfonie beethoveniană de tinerețe și această lucrare de Bernstein - a fost o idee bună; uneori apreciez un program în care lucrările nu au nimic în comun. Suntem aici să oferim surprize, ca într-o expoziție de artă modernă; de exemplu, abia am venit din Viena, unde Muzeul Albertina reunește creații ale unor pictori precum Gerhard Richter, Andy Warhol, Pablo Picasso, dar și pictori clasici - îmi place această prospețime, îți împrospătează mintea. Cred că un avantaj pe care îl oferă alăturarea a două lucrări atât de diferite este faptul că o abordăm pe fiecare individual, cu energia necesară; cred că din acest motiv au fost alese aceste două lucrări atât de diferite - pentru a ne menține atenția.

Să ne vorbiți puțin despre Simfonia a II-a 'The age of Anxiety' de Leonard Bernstein. Cum vedeți această lucrare?

Îmi place foarte mult. Nu este prima dată când o fac, dar am primit invitația Danei Ciocârlie de a veni aici cu multă fericire, deoarece în urmă cu doi ani nu am putut face lucrarea atât de bine pe cât speram, astfel că am fost dezamăgit. Dana Ciocârlie este o pianistă fantastică, iar orchestra face progrese, așadar voi putea compensa într-un final pentru neajunsurile de acum doi ani. Bernstein este un model pentru mine, deoarece sunt compozitor, pianist, dirijor, scriitor - dacă ar trebui să aleg un model, cu siguranță ar fi Leonard Bernstein. E straniu că o numește simfonie lucrarea ar trebui considerată un Concert pentru pian. Când avem un pian în fața orchestrei, într-un context solistic, cu dirijorul alături, iar pianistul cântă de la început până la final, cu provocări tehnice, eu aș numi o asemenea lucrare Concert pentru pian.

În data de 3 martie ați dirijat o reprezentație a spectacolului 'Manon' de Jules Massenet pe scena Operei de Stat din Viena. A doua zi după concertul de la Sala Radio vă întoarceți la Viena pentru un o altă reprezentație a aceluiași spectacol. Vorbeați mai devreme despre diverse activități pe care le întreprindeți - sunteți compozitor, dirijor, pianist. Când găsiți timpul necesar?

Dirijez multe spectacole de operă, iar o serie de reprezentații este împărțită în două săptămâni de repetiții și apoi două săptămâni de spectacole. În cele două săptămâni de spectacole, lucrez doar seara - de exemplu în seria cu 'Manon' am un spectacol seara, trei zile libere și un spectacol seara, astfel că uneori am zile întregi libere pentru compus, studiu, este ideal, de aceea îmi place să fiu dirijor de operă, deoarece îmi oferă mult timp liber pentru compoziție.

Lucrați la ceva acum?

Închei o Sonată pentru Flaut, am încheiat o lucrare pentru Trombon și orchestră - variațiuni pe o temă de Gustav Mahler; după această Sonată pentru Flaut voi scrie un Concert pentru pian dedicat Danei Ciocârlie, o operă, proiectele pentru anul anul viitor sunt deja stabilite.