Duminică 8 martie 2020, pianista Mara Dobrescu revine pe scena Sălii Radio pentru „Amoroso - Concert de mărţişor”, eveniment ce face parte din seria „Concertele Radio România Muzical”. Alături de Mara Dobrescu, violonista Sarah Christian şi violistul Răzvan Popovici vor interpreta lucrările unor compozitori ca Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Robert Schumann sau Maurice Ravel. În prima parte a interviului acordat pentru Radio România Muzical, pianista Mara Dobrescu ne-a oferit mai multe detalii despre primii paşi pe drumul artei sonore şi despre experienţa mediului academic francez. 

Numeroasele premii și burse obținute de dumneavoastră în perioada studiilor anunțau o carieră de succes, cu apariții pe scene de pe mai multe continente. Până a ajunge aici, în ce moment ați realizat că vă veți dedica pianului și artei sonore?

Viața mea de muziciană și-a urmat cumva cursul firesc. Am început studiul pianului la vârsta de 6 ani și la vârsta de 8 ani am câștigal Premiul I la Concursul Internațional Cita di Morcone, premiu decernat de Marcello Abbado; și acest premiu pentru mine a însemnat foarte mult... copil fiind, să mi se recunoască atât de devreme talentul! Și, după aceea, cum ați spus, au urmat multe alte premii, interviuri, articole în presă, la 11 ani primul concert cu orchestra... și aceste jaloane în copilărie sigur că sunt foarte importante - fiecare etapă are importanța ei - și, cumva, a devenit pentru mine un mod de viață să fiu în fiecare lună pe scenă, să particip la concursuri și nu mi-am pus niciodată problema sau întrebarea dacă vreau să continui sau să fac poate altceva. Când sunt pe scenă, mă simt la locul meu, să spun așa, și sunt fericită! Fiecare concert e un moment unic, o întâlnire cu publicul pe care o aștept cu nerăbdare.

După absolvirea Liceului de muzică "George Enescu", ați ales să vă continuați formarea artistică la Conservatorul Național Superior de Muzică din Paris. Ce v-a convins să alegeți mediul muzical francez?

Am avut șansa de a urma cursurile de măiestrie ale pianistului Hans Leygraf la Mozarteum din Salzburg, cât și la Darmstadt și mi s-a oferit ocazia de a merge să studiez în Germania, dar în inima mea Franța avea deja un loc deosebit. Iubeam foarte mult limba franceză, încă din școală, cultura franceză și drumul multor artiști ca Brâncuși, Enescu sau Cioran și mulți alții care și-au împlinit destinul venind în Franța... și asta m-a făcut să aleg Franța. Și maestrul Gerard Fremy, cu care am ales să studiez la Conservatorul din Paris, venise să concerteze chiar la București și, într-un fel, mi-am spus da, cu această persoană aș vrea să studiez. Și așa s-a făcut că drumul meu a pornit spre Paris.

Ați beneficiat de îndrumarea unor pianiști de seamă - l-ați menționat pe Gerard Fremy - dar și Dominique Merlet, Jean-Claude Pennetier sau Martha Argerich. În ce măsură v-au influențat acești maeștri?

M-au influențat foarte mult. De fapt, la început, am urmat 14 ani în clasa profesoarei Gabriela Stepan în București, și acești 14 ani au fost cu siguranță foarte marcanți. Iar după aceea, sigur, plecând la Paris cu bursa Guvernului francez am avut șansa de a studia cu Gerard Fremy, Christian Ivaldi, Theodor Paraschivescu, Dominique Merlet și, desigur, ei mi-au deschis alte orizonturi. Iar în cadrul Conservatorului, aveam acces la o bibliotecă absolut extraordinară, la înregistrări. După aceea, l-am întâlnit pe Pierre Laurent Aimard, care a avut o foarte mare influență în alegerea repertoriului meu; este un ardent interpret al muzicii contemporane. Și, desigur, întâlnirea extraordinară cu Martha Argerich sau cu maestrul Jean-Claude Pennetier... m-au făcut să cred în visurile mele, să mă regăsesc și, cumva, să am curajul să-mi creez propriul destin. Aceste personalități au devenit un fel de modele pentru mine și chiar și eu astăzi încerc să dau mai departe ce mi s-a dat.