În cadrul Stagiunii de Jazz organizate de Radio România Muzical în coproducţie cu Orchestrele și Corurile Radio şi Teatrul Act, ne este propus, la început de 2020, un nou episod "Years after Petrucciani". În 6 ianuarie s-au împlinit 21 de ani de la trecerea în eternitate a pianistului francez, iar miercuri, 5 februarie, percuţionistul Vlad Popescu şi contrabasistul Adrian Flautistu vor prezenta muzica lui Michel Petrucciani, alături de pianistul George Natsis, protagonistul următorului interviu:

Îmi aduc aminte, cu ani în urmă, prin cinetatografele din țară rula un film, o comedie drăguță care se numea "Dacă e marți, e Belgia". Era vorba de un grup de turiști, mă rog... Tot așa și la noi, dacă e februarie, e Petrucciani. De zece ani, dacă e februarie, e Petrucciani. Una dintre preocupările noastre este aceea de a păstra atmosfera și, aș putea spune, gingășia, romantismul pieselor lui Petrucciani. Chiar dacă am mai adus unele mici modificări - și anul acesta la două piese am adus niște modificări de ritm, puțin chiar de stil - dar rămâne aceeași notă interiorizată pe care o avea el. Petrucciani era un om foarte interiorizat și romantic în același timp, un om singur. Văzând interviul lui de când a fost aici, în România, mi-am dat seama de toate aceste lucruri și am înțeles poate mai bine muzica lui. Da, e unul din obiectivele noastre acela de a păstra... Interesant este că publicul niciodată nu ne-a spus "Ce faceți, domnule, cântați aceleași piese?", pentru că el nu are foarte multe piese. Și, mai ales, cele pe care le poți cânta în formula asta de trio, să sune bine, să fie închegate, cam tot alea sunt, cam tot pe la 15 piese ajungi.

Este un proiect care a ajutat și mai mult la sudarea acestui grup?

N-aș putea spune! Sigur că a ajutat, dar nu este singurul proiect. Toate proiectele ajută, pentru că încercăm să ne lărgim aria stilistică în care acționăm, și-atunci normal că fiecare proiect adaugă câte ceva la coeziunea grupului.

Legat de această întrebare, este cunoscut faptul că Years after Petrucciani este un proiect exclusiv al trio-ului, dar în cadrul stagiunii aveți de fiecare dată și invitați. Vă gândiți, pe viitor, să adaptați acest program și pentru un anume invitat sau pentru o serie de invitați?

Noi am făcut treaba asta și l-am avut la un moment dat invitat chiar pe Cristi Soleanu, deci am avut saxofon în plus față de trio, însă formula consacrată rămâne totuși trio. Și, în ultimii ani, ne-am axat tot pe trio. De ce? Pentru că muzica lui Petrucciani sună foarte bine la pian.