Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu Dan Coman

Publicat: miercuri, 13 Noiembrie 2019 , ora 9.36

Domnule Dan Coman, sunteți autorul volumului Enescu. Caiete de repetiții, publicat în cadrul colecției Biografii romanțate, inițiată de Editura Polirom. Ce propune acest proiect și cum ați ajuns să semnați volumul despre compozitorul George Enescu?

În primul rând trebuie să vă spun că este un proiect care aparține celor de la Editura Polirom, care, la rândul lor au fost inspirați de o serie de cărți, de monografii, de biografii romanțate, făcute de cei de la Muzeul Literaturii din Iași, și este un proiect, care constă într-un fel de încercare, de popularizare a unor autori, muzicieni, scriitori, pictori, sculptori, personalități pe care le-a avut România, astfel încât, ele să ajungă la un public cât mai larg, deci e vorba, nu de un studiu de specialitate, ci de o biografie romanțată, care are ca public-țintă, un public cât mai numeros, cât mai larg, la care să ajungă aceste povești. Și când mi-au propus, cei de la Editura Polirom, Adrian Botez cel care a inițiat proiectul, ei mi-au dat mai multe nume, și pentru că cel mai puțin știam despre Enescu, am preferat să și învăț, dacă tot scriu și atunci l-am ales pe Enescu. Așa am ajuns să scriu această biografie romanțată.


Ce perspectivă propuneți în volumul de față? Cărți despre Enescu s-au tot scris. Este cel mai cunoscut compozitor de la noi și presupunem că misiunea publicării unui nou volum despre acest subiect nu a fost ușoară.

Nu a fost ușoară deloc, din mai multe motive. Unu, așa cum am zis, aveam informații, să le spunem, foarte generale despre Enescu și muzica lui, pe de altă parte, eu nu sunt nici muzicolog, nici muzician, deci n-am o pregătire de specialitate, însă sunt scriitor și de aceea am acceptat-o, pentru că propunerea era un soi de perspectivă mai altfel asupra autorilor propuși de Polirom. În cazul lui Enescu, este vorba de o încercare de a romanța, dacă vreți, viața lui, însă e o problemă aici, și cred că a fost o problemă cu toate cărțile, pentru că ele trebuiau să aibă un anumit număr de pagini, să vizeze un public cât mai general, cât mai larg, și din acest punct de vedere, lucrurile au trebuie strânse mult. Însă, am luat câteva evenimente, să zicem, mai importante, din viața lui Enescu, pe care am lucrat ficțional, adică e o combinație de realitate și ficțiune, în cartea aceasta, dar care ține, cumva, linia roșie, care a traversat viața lui Enescu, de la un capăt la celălalt.


A fost dificilă documentarea? Care au fost pașii, până ce volumul să ajungă în varianta finală?

Documentarea a fost esențială. Sunt într-adevăr, câteva studii de specialitate. La Biblioteca Academiei s-au făcut câteva volume, dintre acestea, mai degrabă propagandistice, decât în folosul lui Enescu și a muzicii lui. Din punctul acesta de vedere mi-a fost o problemă în ceea ce privește strict studiile de muzicologie, studiile muzicale, să zicem, în care eu am intrat așa, cumva în diagonală, pentru că nu vroiam să mă bag undeva unde nu înțelegeam foarte bine, însă am descoperit un Enescu care, într-adevăr, era un personaj absolut fabulos și cred că merită scrisă o carte despre Enescu, în linia asta a unei biografii romanțate mult mai generoasă, mult mai mare și mai complexă, pentru că viața și muzica lui, o cer.


Ați scris poezie, proză. Multe dintre publicațiile dumneavoastră fiind distinse cu premii importante. În comparație cu experiențele anterioare, cum a fost să scrieți o carte despre o personalitate din domeniul muzical?

Este un exercițiu foarte, foarte bun, mai ales că modelul cumva, evident e model american, în care biografiile acestea romanțate joacă un rol esențial în toată cultura americană actuală și a fost un exercițiu extraordinar, pentru că dificultatea venea tocmai din faptul că trebuia să așez într-o ordine care e a ficțiunii, niște date care sunt reale, pornind de la Enescu, de la contextul epocii, de la toată evoluția vieții și muzicii sale, până la faptul că trebuia să împletesc, să mixez cele două zone ale ficțiunii și ale realității. A fost o încercare. Mi-a plăcut foarte mult exercițiul acesta, dar, în cazul meu, nu-l văd mai mult decât ca un exercițiu.


Interviu realizat de Maria-Isabela Nica