Seria de evenimente reunește muzicieni celebri.

Cum ați organizat această ediție a Festivalului de Muzică Veche din București? Ce noutăți aduce?

Prețuim mai degrabă continuitatea decât noutățile, drept care este o ediție pe care o vedem în continuarea celei anterioare și în pregătirea anului următor, când ne aflăm la ediția a XV-a. Față de edițiile trecute este o ediție ceva mai concentrată, care se derulează pe durata unei singure săptămâni. Edițiile trecute fiind pe durata a trei săptămâni, iar dacă e să vorbim despre noutate, această concentrare într-o săptămână ar fi o noutate. Altă noutate ar fi, prezența în București a unor artiști care nu au mai fost și a unor zone repertoriale pe care nu le-am mai avut până acum în festivalul nostru și a unei producții, un concert al festivalului nostru, cu muzică de Handel, „Nel giardino di parteno”. Este un program cu muzică veche, muzică barocă, venețiană, al unui ansamblu condus de violoncelistul Gaetano Nasilo. E vorba apoi de prezența lui Francois Lazarevitch și a lui Justine Telore, ansamblul Le musiciens de Saint Julien, cu un program de Carl Philipp Emanuel Bach. E vorba de un proiect artistic, numit Back to Handel, care poartă semnătura clavecinistei Raluca Enea și ar fi vorba de o sărbătorire, Ioan Căianu, de la nașterea căruia se împlinesc anul acesta, 390 de ani. Dacă vorbim despre ceea ce continuăm, este acrivia explorării unor noi zone repertoriale. Rămâne credincioși, să zic așa, a barocului muzical. Ca și în anii trecuți, barocul reprezintă trunchiul repertorial al festivalului nostru, apoi încercăm să nu facem simple concerte, ci demersuri de promovare a muzicii vechi. Scopul fiind să informăm cât mai mulți, și cum ne place să spunem, să-i îndrăgostim pe ceilalți de muzica veche. Avem un studiu de audiență - Publicul nostru este unul foarte tânăr. Practic, 84% din publicul nostru este format din persoane între 17-38 de ani, iar în interiorul acestui public, publicul feminin, este la rândul lui, majoritar. Acest public de muzică veche e cumva diferit de publicul obișnuit, de ceea ce numim muzică clasică. E preocupat de aceste zone repertoriale, mai ales ale barocului. E mai degrabă asemănător cu publicul de jazz. E un public ceva mai căutător, care nu are doar bucuria de a asculta această muzică, ci are și bucuria de a căuta și descoperi lucruri noi sau lucruri pe care nu le știau în domeniul acesta. Avem un soi de nucleu dur al publicului festivalului, care e nelipsit de la toate concertele pe care le organizăm. În timp, am legat prietenii cu unii dintre aceștia și am marea surpriză să primesc semnale din partea lor despre o oarecare formație să spunem, care a câștigat „Diapazonul de Aur”. Asta cu câteva zile înainte să aflu eu. Iar acest fapt spune foarte multe despre nivelul lor de implicare și de căutare pe drumul acesta.