George Petrou revine în Festivalul "George Enescu" tot cu o operă de Handel, la conducerea ansamblului Armonia Atenea...

De ce Arminio?

Arminio este unul dintre numeroasele proiecte pe care le-am realizat împreună cu Max Emanuel Cencic - contratenorul. A fost o descoperire în bogata moștenire de opere ale lui Handel și s-a adăugat listei mai ample de opere de Handel pe care le-am înregistrat sau dirijat în timp. Am prezentat prima oară acest proiect la Karlsruhe, într-o montare scenică și ne-am decis asupra acestui titlu fiind o noutate - o lucrare ce nu apare prea des pe afișe; am descoperit astfel o operă fantastică, plină de momente pe care le-aș numi "the Best of Handel", o muzică minunată cu o poveste foarte interesantă.

Arminio nu este o operă prea lungă după standartele obișnuite ale lui Handel, aș spune mai degrabă că este de proporții mai concentrate, are trei acte și este foarte interesant faptul că actul al treileaeste mult mai substanțial și plin de forță, mai pregnant ca muzică - ceea ce nu se întâmplă deobicei în operele lui Handel, căci în majoritatea cazurilor actul I este cel mai ampple și relevant iar cel de al treilea este acaracterizat mai degrabă printr-o relaxare... In Arminio avem un act III foarte puternic din punct de vedere muzical, ceea ce deosebește mult această partitură de multe alte titluri de operă de Handel. Eu sunt convins că întreaga muzică din Arminio reprezintă o nestemată, toate ariile se află acolo pentru a justifica acțiunea și pentru a caracteriza personajele operei în cea mai bună manieră. Mi se pare că lucrarea poate fi considerată una dintre cele mai bune creații ale lui Handel. A demonstrat un excelent spirit dramatic și de aceea Arminio poate constitui un alt capitol al genului de operă în secolul 18; desigur că și Vivaldi a scris muzică superbă, sau Porpora și Hasse și alți compozitori contemporani cu ei au realizat opere foarte reușite dar modul în care Handel a apelat la MUZICĂ pentru a sublinia acțiunea dramatică și felul în care a relatat subiectul folosind dramatizarea muzicală îl așează pe Handel într-o listă a mea cu cei cinci cei mai buni autori de operă, o listă care îi include pe Monteverdi, Mozart, Verdi și, poate, Puccini.

Folosiți aranjamentul utilizat la re-aducerea la lumină a acestei partituri în 1935, la Leipzig?

Nu. Este versiunea originală, cea pe care Handel a prezentat-o la premiera de la Londra, la Covent Garden, în ianuarie 1737, așadar originalul!

In producțiile dumneavoastră cu Armonia Atenea colaborați adesea cam cu aceeași cântăreți; sunt cei care fac parte din proiectele Parnasus?

Nu neapărat, sunt adesea colaborări mixte. Sunt și artiști din rândurile celor care fac parte din agenția, grupul Parnasus, alții sunt liber profesioniști - artiști pe care îi admir în mod deosebit... Depinde de repertoriu: dacă este o lucrare Barocă sau Clasică sau Romantică... Situația se modifică de fiecare dată. Dar există totuși un nucleu de cântăreți care fac parte frecvent din distribuțiile noastre solistice, cei care - alături de Max Cencic - împărtășesc aceeași manieră de înțelegere și nivel de cunoaștere a operei Barocului. Dar aceasta este doar o parte din activitatea mea și din cea a orchestrei Armonia Atenea.

Vorbiți-ne despre acest ansamblu, pe care publicul de la noi l-a cunoscut în producții de operă barocă, așa cum a fost Alessandro de Handel acum 4 ani, la Ateneu... Cam ce repertoriu abordați în general?

Cântăm muzică din oricare perioadă componistică; este adevărat că ne-am concentrat mult asupra interpretării istorice, cu instrumentele adecvate epocii respective; am făcut acest lucru și cu lucrări de secol 18 și cu cele de la începutul veacului 19 și am ajuns până la Rossini, cântând cu instrumentele specifice timpului acela. Este un sound foarte diferit!

Sunt de fapt replici ale unor instrumente la care se cânta în vremea elaborării acelei creații; așadar în acest caz - în Arminio - avem acele tipuri de instrumente pe care Handel le-a avut la dispoziție în orchestra sa; avem acel oboi și acel fagot total altfel față de instrumentele moderne, cu o sonoritate foarte diferită față de cele actuale, ansamblul de coarde folosește corzi de gută, de maț și nu acelea actuale, metalice, arcușele sunt diferite, desigur clavecinele pe care le utilizăm sunt copii ale celor de epocă...La București vom apela la un clavecin de aici și - din câte îmi amintesc - așa am făcut și data trecută și am avut parte de un instrument foarte onorabil. Theorba este deasemeni un instrument pe care Handel obișnuia să îl folosească în orchestra sa: există documente din acea vreme care relatează că Handel folosea o teorbă, două clavecine și un violoncel pentru a însoți recitativele și noi încercăm să urmăm această tradiție acum.

Cred că a fost doar o întâmplare să revenim la Festivalul Enescu, după patru ani, tot cu o operă de Handel. O următoare participare va aduce desigur altceva: nu neapărat o operă din perioada Barocului, putem face și altceva! Putem oferi un concert simfonic, sau o altă versiune de operă - Barbierul din Sevilla poate sau ceva complet diferit!

Cum alegeți cântăreții pentru proiectele dumneavoastră de operă?

In mod obișnuit iau partitura și urmăresc tipul de voce pe care îl solicită scriitura compozitorului respectiv și apoi încerc să îmi imaginez cine s-ar potrivi cel mai bine pentru acel rol și... cam asta ar fi. Este mai degrabă ceva instinctiv această alcătuire a distribuției. In Arminio avem și acele roluri gândite inițiat pentru vocile celebrilor"castrati" prezenți pe scenele de operă în acea vreme: unul este cântat de contratenorul cu registru de alto Max Emanuel Cencic, apoi rolul tribunului Tullio. Și Sigismondo a fost scris ca rol, pentru un castrato de către Handel - este o scriitură foarte înaltă care solicită acute pregnante (si, do); este un tip de voce foarte dificil de găsit, de realizat pentru contratenorii de astăzi și poate că ar fi câțiva capabili să cânte așa ceva, dar cred că doar unul sau doi ar putea să o facă într-adevăr foarte bine! La premiera de la Karlsruhe am avut un contratenor iar în reluarea spectacolului am apelat la o soprană minunată: Alexandra Kubas, cea care este și aici, acum, cu noi.

Preocupările dumneavoastră artistice includ nu numai interpretarea instrumentală și dirijorală ci și regia...

Da, este o altă parte a activității mele, ceva care îmi face o mare plăcere, îmi stimulează creativitatea și cred că asta îmi oferă nu numai un plus de control , mai multă putere asupra unei reprezentații ci și ocazia de a combina aceeași înțelegere asupra muzicii cu cea legată de aspectele vizuale ale unei opere, deci ceva mult mai condensat în planul expresiei. Imi place să lucrez cu diferiți regizori dar - în anumite situații - îmi place și să mă implic personal, ceea ce îmi face foarte multă plăcere.

Revenind la Arminio, am văzut că în montarea scenică, costumele sugerau o epocă mozartiană!!!

Da, era o amplasare în perioada revoluției franceze, dar regia a fost a lui Max Cencic... Eu am realizat mai recent Alcina de Handel iar următorul meu proiect nu este o operă ci este de fapt o piesă de teatru, despre Beethoven! O piesă foarte interesantă, intitulată 32 de variațiuni pe care o voi monta în Grecia: este de fapt vorba despre două povești paralele - una care îl prezintă pe Beethoven compunând cele 32 de variațiuni pe o temă de Diabelli și a doua despre o doamnă muzicolog contemporan, care cercetează creația lui Beethoven și despre aceste Variațiuni pe o temă de Diabelli iar scopul studiului ultimei părți a vieții sale devine descoperirea secretului din spatele acestei lucrări... Ea suferă de o boală terminală iar în ultimele ei zile este copleșită de a descoperi răspunsul la întrebarea: de ce Beethoven a ajuns să compună această serie fantastică de variațiuni pe o temă atât de simplă, cumva naivă. Cum de această temă a reușit să îi trezească interesul și capacitatea de a realiza o asemenea lucrare monumentală și interesantă pe o temă care nu oferă prea mult! Este o piesă stranie și foarte frumoasă, montată și pe Broadway cu Jane Fonda în rolul doamnei muzicolog. O piesă în care nu se cântă cu voci dar în care există pe scenă și se cântă la un pian; nu voi cânta eu la pian de această dată, va fi un pianist iar eu voi regiza acest spectacol la Atena, la Megaron. Premiera va avea loc pe 21 decembrie, în acest an, puțin înainte de începutul anului Beethoven, dar va fi o frumoasă și interesantă deschidere pentru Anul Beethoven!