Duminică, 15 septembrie 2019, în seria "Mari orchestre ale lumii" Orchestra Națională Radio și Paul Daniel la pupitrul dirijoral ne propun opera în concert "Peter Grimes" de Benjamin Britten

Aveți un trecut bogat ca dirijor de cor. Cum v-a ajutat acest lucru ca dirijor de operă, mai târziu?

Mi-am petrecut viața cu cântul. Chiar și înainte de a dirija coruri, am cântat într-un cor de biserică. Asta este de mare importanță în tradiția muzicală britanică. Așa că am avut parte de o educație muzicală solidă, în ceea ce privește cântul, începând de la 7 ani. Am dirijat multe coruri, iar apoi am avut o lungă carieră în operă. Mi-am petrecut mulți ani astfel, dirijând cântăreți din toată lumea.

Cât privește acest concert, cântul în limba engleză este foarte important. Este ca o parte din... ADN-ul nostru și parte importantă din viața mea.

Sunteți cunoscut ca un muzician cercetător, interesat de operele mai... neglijate. De unde acest apetit pentru titluri mai puțin cunoscute?

Eu mi-am petrecut viața cu cântul. Unele creații sunt însă uitate și pentru motive greșite. Este cumva, ca opera lui Enescu, Oedipe. Era încă puțin cunoscută în țara mea dar acum oamenii spun: "Ce muzică minunată!"...

Sunteți cunoscut în întreaga lume pentru rezultatele dvs. remarcabile și mulți vă consideră un vizionar. Sunt dirijori care preferă creații lirice îndrăgite de public, foarte cunoscute dar încă destul de puțini se îndreaptă către opera mai modernă. Cum ați evitat, în mare parte, tentația acestui repertoriu foarte cunoscut?

Este o întrebare bună. Când eram foarte tânăr, chiar copil, făceam parte din cor într-o catedrală, Coventry. În fiecare săptămână se cânta altă muzică. Erau multe premiere iar asta a devenit parte a vieții mele. Chiar așa tânăr, mi se părea destul de plicticos să repet mereu aceleași lucrări. Îmi plac ...și Boema și La Traviata, dar să știți că viața noastră devine mult mai bogată cu lucruri noi. După o serie cu La Traviata publicul dorește să vadă altceva, nou.Pentru mine cel puțin, asta face parte dintr-o tradiție.

După o serie de opere cum este la La Traviata, e timpul pentru opere de veac XX, cum este Peter Grimes, nu?

Da, aveți dreptate ...și Peter Grimes a fost scrisă acum zeci de ani. Transformările în artă sunt foarte rapide. Cum era opera Nunta lui Figaro sau… cum erau operele lui Wagner? Cum era Peter Grimes acum zeci de ani? Acum lucrurile sunt complet diferite. Suntem mai puțin încrezători în ce privește muzica nouă dar trebuie să ne amintim că în istoria muzicii totul a fost, mereu, nou.

Vă mai amintiți cum a fost prima întâlnire cu opera Peter Grimes?

Cred că prima dată am văzut opera într-un teatru și pot să spun că am o relație foarte puternică cu muzica lui Benjamin Britten. Mă întorc din nou la copilărie, când cântam în corul bisericii Coventry. Era o clădire nouă iar oamenii veneau plini de idei și au făcut acolo premiera cu Requiemul de război al lui Britten. Eram prea mic la premieră, dar de-a lungul timpului s-a cântat deseori. Apoi, de Crăciun, cântam muzica lui în coruri de băieți...M ereu s-a cântat Britten. Am cântat în ansamblu la funeraliile lui, în 1976 așa că am o foarte strânsă legătură cu această muzică și o iubesc.

În Festivalul George Enescu dirijați o orchestră nouă și cântăreți cu care nu ați mai lucrat... Cât este de dificil să pui totul în ordine, într-o operă în concert, în câteva zile?

Este foarte greu dar vine ca o experiență minunată și foarte dinamică, să punem totul la un loc și foarte repede. În primul rând este nevoie ca soliștii să cunoască foarte bine rolurile, muzica. Ian Storey își cunoaște foarte bine personajul. N-am mai dirijat Peter Grimes cu el și abia aștept. Opera lui Britten am dirijat-o de multe ori, iar la Londra am avut chiar două producții cu Peter Grimes. Am dirijat Lucreția, Billy Budd... multe lucrări scrise de Britten. Pentru mine, ca dirijor, este important ca soliștii să aibă experiența rolurilor fiindcă este foarte intens lucrul în aceste condiții.

Nu pot să evit, maestre Paul Daniel, în acest dialog, două nume: Sir Edward Downes și Sir Adrian Boult care au însemnat mult pentru dezvoltarea dvs. artistică.

Edward Downes...a fost un om foarte important pentru mine. Avea o experiență practică incredibilă. Spunea: "Nu pierde vremea. Așa trebuie să faci. Așa să comunici, foarte clar orchestrei ceea ce dorești. Cum spuneați mai devreme... în câteva zile să pui la punct o operă întreagă, ei bine, Edward Downes ar fi fost potrivit! M-a ajutat mult, cu lucruri foarte dificile. A fost un om cu adevărat important pentru muzică, pentru teatru.

Pe Adrian Boult l-am cunoscut și am lucrat cu el când deja era foarte în vârstă. Un artist, de asemenea, cu mare experiență. Cunoștea foarte bine muzica lui Edward Elgar. Noi toți o iubim dar Adrian Boult, care-l cunoscuse pe Elgar, știa o mulțime de lucruri direct de la compozitor și ce dorea acesta de la interpreți. De asemenea, era foarte preocupat de muzica modernă, dirija mereu lucrări în primă audiție în Anglia. El - și alții- au prins vremurile dificile de la începutul de veac XX. Dificile, muzical vorbind... și au dorit să facă orchestrele britanice cât mai puternice, cât mai bune. Și el, Sir Adrian Boult a fost, pentru mine, inspirator. Am fost foarte norocos!

Ați lucrat mult, aveți o experiență bogată. Cum vă simțiți mai confortabil, dirijând o orchestră cunoscută sau preferați și surpriza în lucrul cu o orchestră nouă?

Este ca în viață, cu părțile ei diferite. Eu iubesc muzica și orchestrele. Acum... când lucrezi cu o orchestră pe care o cunoști este ca și cum ai fi în familie. Astăzi ești bucuros, totul merge bine și în ziua următoare ai o problemă, în altă zi vine o criză... și tot așa. În fiecare zi ești parte din acea familie.

Când întâlnești o orchestră nouă, așa cum se întâmplă la București în Festivalul Enescu, este ca și când ieși să cunoști oameni noi... Familia e importantă dar și să îți faci alți prieteni, să fii pus în situații noi. Așa devii și mai puternic, dacă întâlnești lucruri sau oameni pe care nu îi cunoșteai înainte.