Miercuri, 27 februarie, de la ora 19:00, Orchestra de Cameră Radio susține un concert ai cărui protagoniști sunt violonistul Liviu Prunaru, concertmaestru al Orchestrei Regale Concertgebouw din Amsterdam și pianista Lorena Țecu, colaboratoare la Boston University College of Fine Arts şi la Conservatorul de Muzică New England din Boston. Programul reunește opusuri semnate de trei mari compozitori: Wolfgang Amadeus Mozart (Sonata da Chiesa în Mi bemol major, Sonata da Chiesa în Si bemol major, Sonata da Chiesa în Fa major), Joseph Haydn - Concertul pentru vioară, pian şi orchestră de coarde în Fa major și Felix Mendelssohn, din creația căruia veți putea asculta Capriccio în mi minor și Concertul pentru vioară, pian şi orchestră de coarde în re minor. La finalul uneia dintre repetiții, am avut bucuria să discut cu cei doi protagoniști.

Domnule Liviu Prunaru, ați ales pentru acest concert un program mai puțin obișnuit, cu lucrări destul de rar cântate la noi.

Programul mai puțin obișnuit face parte din caracteristica programelor pe care le aduc eu de obicei nu numai în România, ci și dincolo de granițele acesteia. Îmi place să cânt lucrări mai puțin cântate. Asta nu înseamnă că sunt necunoscute, sunt lucrări foarte cunoscute, dar se cântă mai puțin la noi. Știu că Mendelssohn se mai cântă din când în când. Acest concert poate să fie de 45 de minute; noi am făcut niște tăieturi care se practicau la Academia Menuhin, făcute chiar sub supravegherea lui Alberto Lysy și a lui Menuhin, și am ajuns la o versiune de concert care eu zic că exprimă și arată absolut totul fără niciun fel de compromis. Este o lucrare superbă. E mai complexă ideea. Este vorba de a aduce pe scena Radioului o fostă colegă de liceu și de facultate - Lorena Țecu, tot din Craiova, ca și mine; este tot în afară, a studiat, împreună cu mine, la Academia Menuhin din Elveția și este o ocazie extraordinară să ne întâlnim pe scena Radioului. Din câte am înțeles, este chiar debut pentru Lorena.

Iată cum a descris pianista Lorena Țecu emoțiile prilejuite de debutul la Sala Radio și prietenia cu partenerul său de scenă, Liviu Prunaru:

Cred că am cântat aici un recital acum mulți ani, dar cu orchestra - niciodată, așa că este debutul meu. Am venit din America să-mi fac debutul la Radio. Sunt emoționată întotdeauna când am de cântat în România. Acasă e cel mai greu să cânți. Chiar dacă ai sprijinul prietenilor și al familiei, vrei să fii la cel mai înalt nivel când te întorci, mai ales după ce trăiești mulți ani în străinătate și așteptările oamenilor sunt foarte mari. Deja Liviu este familie pentru mine. Ne cunoaștem de copii, am crescut împreună în Craiova, am mers la școală împreună, cunoaștem familiile. Datorită lui Liviu am ajuns la Academia Menuhin din Elveția. Când eram în Elveția, cântam mult împreună. După ce eu am plecat în America, a fost mai greu din cauza distanței, dar ne bucurăm să mai avem așa proiecte și să cântăm împreună, nu numai să ne întâlnim pentru vacanțe.

Cum ați ales programul pentru acest concert?

Am cântat Haydn prima dată la Craiova acum câțiva ani. Este un concert care nu se cântă - nu s-a cântat în România niciodată - și a fost propunerea lui Liviu. Și Mendelssohn este un concert pe care eu l-am cântat foarte mult cu maestrul nostru de la academie și avem amintiri plăcute amândoi despre acest concert. E un proiect de suflet.

Domnule Liviu Prunaru, vă vom urmări într-o dublă ipostază - de solist și dirijor - și aș vrea să ne spuneți, dintr-o perspectivă personală, ce înseamnă această experiență pentru dumneavoastră.

Nu cumva să vă așteptați să mă vedeți cu o baghetă! N-am să fac asta niciodată. A dirija înseamnă să cânt eu împreună cu orchestra, dar fără să mai trecem prin viziunea altcuiva. Aceasta a fost ideea de bază, pentru că am vrut chiar eu să lucrez cu orchestra. Când vin doar ca solist, am rezervată o oră cu o zi înainte de concert, o oră în ziua concertului și cu asta basta, am terminat. Am vrut să am mai mult contact cu orchestra. Văd că toată lumea răspunde prompt. Singura schimbare față de ceea ce se mai întâmplă aici este că eu îi voi ruga să cânte în picioare, ceea ce dacă la început creează un pic de neplăcere și disconfort, după aceea, pe scenă, se vede rezultatul. Pentru că altfel cântă cineva când este în picioare și drept, și altfel când stă pe scaun. Vreau ca fiecare să se simtă ca un solist.