Orchestra Națională Radio România a fost condusă, în cel de-al doilea concert susținut în cadrul Festivalului RadiRo, de dirijorul Frédéric Chaslin. Programul a cuprins Uvertura-fantezie Romeo și Julieta de Piotr Ilici Ceaikovski, Suita Șeherazada de Rimski-Korsakov și Concertul în la minor pentru pian și orchestră de Robert Schumann. Solistul acestei din urmă lucrări a fost, în 21 noiembrie 2018, pianistul David Fray. Iată o parte din interviul pe care muzicianul ni l-a acordat chiar în ziua concertului.

David Fray, ne bucurăm că vă vom putea asculta, în această seară, în cadrul Festivalului RadiRo, când veți concerta pentru prima dată în România.

M-am gândit că este o oportunitate foarte bună să descopăr, în sfârșit, această țară, care a dat lumii atât de mulți mari muzicieni. Am fost entuziasmat și recunoscător pentru acest lucru. Sala este foarte bună, are o acustică foarte potrivită. Muzicienii din orchestră sunt, de asemenea, foarte buni. Totul a decurs bine, până în acest moment.

Care ar fi câteva calități care l-ar descrie cel mai bine pe dirijorul Frederic Chaslin?

Este de încredere, profesionist, foarte serios. Ascultă, cu mare atenție, ce face solistul, ceea ce este foarte important. El este și dirijor de operă, iar acest lucru este întotdeauna util când vine vorba de concerte.

Ați ales să interpretați Concertul de Schumann, în cadrul Festivalului RadiRo.

Cred că este concertul meu preferat din tot repertoriul romantic. Este o lucrare cu foarte multe fațete. În muzica lui Schumann, în general, există această mare varietate de atmosfere, de stări. Acest concert are tot ce îi trebuie: poezie, visare, entuziasm, iubire, dans - în ultima parte. Iar Schumann are și acest mod minunat de a echilibra conversația dintre pian și orchestră. Totodată, muzica lui Schumann este mereu dificilă pentru că nu este întotdeauna logică. Rațiunea nu este tocmai caracteristica principală a muzicii sale, iar uneori trebuie să pui împreună lucruri care nu par a avea legătură. Deci provocarea este de a da o coerență unui limbaj care, de multe ori, este foarte surprinzător.

Dacă privim dintr-o perspectivă mai generală, aș vrea să vă întreb cum abordați o partitură atunci când o studiați pentru prima dată.

Sunt întotdeauna curios, prima dată când deschid o partitură, să văd dacă percep eu însumi, din acea partitură, lucruri pe care le-am auzit la alți interpreți. Uneori poți fi surprins pentru că simți că nu te identifici cu ceea ce fac ceilalți. E bine să îți creezi, cumva, concepția de la zero, când începi o lucrare. Dar aș spune că obiectivul meu principal, când învăț o piesă, este să determin frumusețea acelei lucrări să vină către ascultător într-un mod cât mai direct. Încerc să găsesc cea mai bună cale de a face muzica respectivă să fie cât mai plină de viață, să impresioneze oamenii așa cum m-a impresionat pe mine prima dată când am ascultat-o.