Mihai Constantinescu, directorul executiv al Festivalului Internațional „George Enescu”, ne-a oferit, în interviul următor, detalii despre programul ediției din 2019 a Festivalului, despre seriile de concerte vechi și noi, despre misiunea pe care și-o propune acest eveniment de anvergură internațională.

Domnule Constantinescu, tocmai ce ați anunțat în cadrul conferinței de presă programul mult așteptat al Festivalului Enescu 2019, care se va desfășura sub deviza „Lumea în armonie”.

Așa cum a spus și doamna Crenguța Roșu la conferința de presă, lumea în acest moment este confruntată cu foarte multe conflicte și noi încercăm prin acest festival, nu să le oprim, dar măcar să-i convingem pe oameni că prin muzica clasică, înțelegerile între popoare, înțelegerile între oameni, înțelegerile între artiști, până la urmă, sunt mai benefice decât toate conflictele pe care le avem în jurul nostru.

Aceasta a fost ideea. A fost îmbrățișată de toți cei care participă la organizarea festivalului și sper ca și prin program, și prin activitățile care se vor desfășura pe lângă Festivalul Enescu să demonstrăm că, într-adevăr, ideea a fost bună.

Continuați, în 2019, o direcție pe care ați început-o cu succes în 2017, cea a operelor în concert, numai că de data aceasta vor fi chiar mai multe.

Avem 14 opere în concert – avem și operă preclasică, și operă clasică, avem opera secolului XX. Ideea pe care a avut-o Vladimir Jurowski a fost aceea de a prezenta cât mai multe lucrări importante ale creației muzicale internaționale pe scena festivalului și, în acest fel, vom avea ocazia să prezentăm de la Gluck-Vivaldi, în Concertele de la miezul nopții, la Mozart - Don Giovanni, Leonora – Beethoven, Strauss – Die Frau ohne Schatten, Schoenberg – Moses și Aron. Avem, de asemenea, Jeanne d’Arc au bucher – Honegger, Britten, Peter Grimes. Deci, o paletă foarte largă care sperăm să satisfacă pe toți cei care iubesc opera – opera în concert, e adevărat. Vom încerca să facem și proiecțiile pe care le-am preluat din ediția 2017. Suntem în discuții acum cu diverși regizori care să prezinte aceste proiecții în Sala Mare a Palatului, dar încercăm să facem și ceva în Ateneu, chiar dacă în acest moment condițiile pentru proiecții mari la Ateneu nu sunt cele mai bune.

Ca în toate edițiile, există artiști importanți care ajung pentru prima dată în România sau pentru prima dată la festival...

Să începem cu Kirill Petrenko, cel care va deschide festivalul cu Filarmonica din Berlin; Diana Damrau, Joyce DiDonato, Villazon, Julia Fischer, care va veni și ea pentru prima dată în concert și în recital. Avem câștigătorii Concursului „George Enescu” din acest an. Sunt în total 25 de nume noi și, pe lângă acestea, sunt și formații camerale care vor veni pentru prima dată, unele dintre ele în seria nouă, Muzica secolului XXI.

Ați amintit seria Muzica secolului XXI, care este abia la a doua ei ediție de festival. Vor fi diferențe față de 2017?

Diferența va fi de abordare de către noi, organizatorii, a seriei respective, pentru că vom încerca să începem din timp cu mediatizarea și cu atragerea unui public special pentru aceste concerte. La aceste concerte vor participa și compozitori deosebiți – noi față de ediția precedentă, compozitori ale căror lucrări sunt prezentate de către marile orchestre ale lumii (Concertgebouw, Berlin, Naționala Franței, London Symphony ș.a.m.d). Dintre aceștia, îi pot aminti pe Unsuk Chin, Fedele, Widmann, Penderecki, nume consacrate, poate mai puțin cunoscute la noi, pentru că la noi muzica secolului XXI este uneori Cenușăreasa în viața muzicală.

O altă serie nouă, Mozartweek in residence...

Este un program pe care Villazon îl prezintă și la Aix en Provence, în festivalul lor. Este un program bazat pe evenimente din viața lui Mozart, pe documente din viața acestuia. Va veni o echipă întreagă care va prezenta aceste spectacole, aceste conferințe. Vor fi prezentate scrisorile dintre Leopold Mozart și Wolfgang Amadeus, între tată și fiu. Va veni și vioara pe care a cântat Mozart, pentru care va trebui să asigurăm o pază deosebită pentru că este un obiect deosebit de valoros.

Aș vrea să încheiem cu o imagine de ansamblul asupra programului acestui festival.

Programul este din ce în ce mai greu pentru că ideea festivalului, de la început, a fost aceea de a face și o educație muzicală pentru cei care vin în sălile de concerte. Și, dacă la început am făcut o istorie a muzicii și ne-am axat mai mult pe lucrări cunoscute sau lucrări care sunt mai ușor digerabile dintr-un anumit punct de vedere, în această ediție avem lucrări ale secolelor XX, XXI, avem multă muzică contemporană – contemporană neînsemnând doar această serie de muzică contemporană pe care o avem special la Sala Radio, ci și în programele normale pe care le desfășurăm la cele două săli, la Ateneu și Sala Mare a Palatului. Și la Sala mică avem acea serie Enescu și contemporanii. Este un program greu, trebuie să recunoaștem de la început, dar considerăm că publicul român, publicul bucureștean în special, deja a trecut de faza de școală generală și acum poate să înțeleagă și să audă și alt gen de muzică, o muzică pe care o ascultă mai greu sau nu o ascultă aproape deloc în stagiunile orchestrelor din țară, tocmai în ideea de a arăta care au fost și care sunt punctele importante ale istoriei muzicii; sunt lucrări care se prezintă în stagiunile marilor orchestre internaționale, sunt lucrări care la noi poate se vor prezenta pentru prima și ultima dată, pentru că le prezentăm într-o variantă internațională, ceea ce este foarte important și pentru publicul românesc. Dar, așa cum v-am spus, programul, chiar dacă este complex, fiecare gen de auditoriu poate participa la spectacolele pe care le dorește în festival.