În curând se va lansa cel mai recent disc care cuprinde înregistrări cu Dinu Lipatti. Ce vom putea găsi pe el?

Acest CD include mai mulți pianiști, dar și înregistrări rare cu Dinu Lipatti, care au fost descoperite. Sunt 15 minute de înregistrări, cu mai multe lucrări pe care nu le mai auzisem niciodată în interpretarea lui. Și, de fapt, nu știm când și unde au fost înregistrate. Ne gândim că în jurul anilor 1945-1946. Dar este vorba de înregistrări private, dintr-o colecție privată din Geneva, care au ajuns la New York.

Discul include 3 Sonate de Scarlatti, dintre care una este complet nouă pentru catalogul de înregistrări ale lui Lipatti și două lucrări de Brahms, de asemenea noi. Iar maniera de cânt este mult mai îndrăzneață, decât aceea pe care o cunoaștem din înregistrările de studio realizate cu meticulozitate de Lipatti pentru EMI.

Care este povestea acestor înregistrări? Cum le-ați găsit?

Este o poveste interesantă și puțin cam lungă. Un colecționar din New York mi-a spus că a întâlnit pe cineva care avea aceste înregistrări și că încerca să negocieze preluarea lor, însă persoana nu era foarte cooperantă. S-a gândit că eu aș putea ajuta, așa că mi-a dat numărul de telefon al acelui om, l-am sunat, am discutat politicos și mi-a spus că dacă merg la New York, sunt binevenit să îl vizitez. Câteva luni mai târziu, am reușit să ajung la New York, împreună cu un alt colecționar experimentat, Gregor Benko, fondatorul International Piano Archives. Posesorul ne-a arătat înregistrările și ne-am putut da seama imediat că erau autentice, scrisul lui Lipatti era pe etichete. Tot atunci ne-am dat seama că o parte dintre înregistrări erau deteriorate complet și nu mai puteau fi ascultate. Am încercat să negociem cu acel om transportarea înregistrărilor, dar a fost puțin sceptic și nu a dat curs solicitării. Dar discutând, domnul Banko și-a dat seama că avea un prieten comun cu acest om așa că, după ce am plecat, și-a sunat prietenul și l-a rugat să ne ajute să obținem aceste înregistrări. Iar eu l-am sunat pe acest om, o dată la câteva luni, timp de un an sau doi, încercând să îl conving să transferăm înregistrările cu un inginer, însă el era mereu prea ocupat. M-am oprit la un moment dat și, după încă un an, domnul Banko mi-a scris că proprietarul murise și că avem înregistrările, prietenul lui aranjase să intrăm în posesia lor. A durat ceva timp să le transferăm cum se cuvine iar apoi, din cauză că Marston Records avea foarte multe proiecte pe lista de așteptare, a durat câțiva ani să putem lansa acest CD. Acum, discul a ajuns în sfârșit în SUA și vor începe în curând să îl distribuie.

Ce alți pianiști mai regăsim pe acest disc?

Numele compilației este Landmarks of recorded pianism, volumul I. este un concept similar cu cel al unui disc de vinil produs de domnul Benko pentru Arhivele Internaționale, în anii '70. Ideea este de a include niște înregistrări mai aparte cu mari pianiști, care nu altă șansa de a fi lansate pentru că sunt numai niște secțiuni mici, incomplete. Vor mai fi incluse, o înregistrare din 1925 cu Alfred Cortot, care cântă Dansul rus din Petrușka de Stravinski, pe care nici măcar Archivele EMI nu o aveau. Este, de asemenea, o înregistrare test stereo în laborator a lui Vladimir Horowitz, din anii 1930, în care cânta părți din Concertul de Ceaikovski. Un sunet cu adevărat minunat. Și mai sunt și alți mari muzicieni, cu înregistrări care datează, primele de la începutul secolului XX și ajung până în anii 1960, cele mai recente.