Este un proiect propus de trompetistul Sebastian Burneci, unul dintre cei mai valoroşi muzicieni din noua generaţie, solist în Big Bandul Radio, în egală măsură fondatorul şi leader-ul Bucharest Jazz Orchestra şi al Cvartetului care îi poartă numele, membru în grupul internaţional BaLaKo, şi nelipsit în proiectele unor nume de prim rang ale scenei noastre - mă gândesc la albumul "Garden Beast" al saxofonistului Mihai Iordache, la "On the road" semnat Jazzybirds, dincolo de albumul "Poveşti din Bucureşti" lansat sub titulatura Bucharest Jazz Orchestra. Nu ne referim în acest context la spectacole din sfera muzicii pop, a muzicii de film şi animaţie. Sebastian Burneci este absolvent deopotrivă al Universităţii de Muzică din Bucureşti şi al Conservatorului din Groningen - Olanda, cu specializarea jazz. Cu sprijinul Institutului Cultural Român a fost unul dintre invitaţii Clubului 606 din Chelsea - Londra; de asemenea, vara trecută a participat la Festivalul Internaţional "We Jazz Bodrum" pe malul Mării Egee. În interviul pe care l-a acordat postului nostru, muzicianul ne-a vorbit despre cele mai recente proiecte ale sale:

Sebastian Burneci, un profil în prim plan pe afişul concertului pe care-l vei susţine miercuri, 7 februarie, ca solist al Orchestrei de Cameră Radio. Nu cred că trebuie să ne aşteptăm la un Concert pentru trompetă şi orchestră de Torelli sau Haydn. Afişul nu dezvăluie absolut nimic, deci… ce pregăteşti pentru publicul tău de această dată?

Cu siguranţă nu este un Concert pentru trompetă şi orchestră în accepţiunea clasică, dar, în acelaşi timp, sunt elemente de muzică clasică, sunt elemente de muzică contemporană, tot felul de inserţii, chiar şi folclor la un moment dat, dar bineînţeles că totul stă pe jazz, pe formarea mea de bază.

Cine semnează muzica?

Toate piesele sunt compuse de mine şi orchestrate de dirijoarea acestui concert, Simona Strungaru, cu excepţia unui standard de jazz "'Round midnight", care este orchestrat de George Dumitriu.

Simona Strungaru este dirijoare, vine cu o experienţă din Olanda, conduce propriul ei ansamblu, "Simona Strungaru Symphonics". Cum au primit-o membrii Orchestrei de Cameră Radio?

Simona este o persoană foarte plăcută şi este o persoană foarte dedicată şi numai cine se ambiţionează, nu o place şi nu se simte relaxat în prezenţa ei.

Deci, cum decurge această colaborare?

Totul funcţionează foarte bine. Noi suntem prieteni, am fost colegi la Conservatorul din Bucureşti cu majoritatea membrilor Orchestrei de Cameră. În plus, muzica este foarte ofertantă pentru orchestră, adică nu folosim orchestra ca o culoare care ne-ar pune în valoare - noi fiind acest cvartet de jazz cu instrumente foarte sofisticate care ne fac mai interesanţi. Eu cred că o punem foarte bine în valoare şi avem într-adevăr o abordare simfonică a pieselor mele. Şi secţia ritmică face, într-adevăr loc orchestrei să existe aşa cum trebuie pe o scenă dedicată.

La ce fel de sonorităţi ne putem aştepta?

Mi-e greu să descriu în cuvinte cum o să sune. Este un jazz simfonic presărat cu elemente de muzică contemporană. Sunt foarte multe sonorităţi îndrăzneţe, sunt foarte multe combinaţii inedite de instrumente. Folosim electronice într-una din piese. Încercăm să exploatăm pianul ca instrument solist al orchestrei simfonice, aceasta fiind o altă idee pe care Simona o susţine, ea fiind la bază pianistă. Cred că cel mai bine este să ne vedem acolo şi să hotărască fiecare pentru el.

Câteva cuvinte despre cei cu care vei împărţi scena - un trio de jazz. Sunt muzicieni din Bulgania - Teodor Petkov, Mihai Ivanov, Borislav Petrov...

Da, ei sunt bulgari toţi, dar cea mai strânsă legătură o am cu Borislav, care mi-a fost coleg în Olanda şi care este un muzician fabulos, complet. Înţelege foarte mult ce se poate întâmpla în ansambluri mici şi mari şi foloseşte setul de tobe şi ca instrument de percuţie adiacent şi ca ceea ce este la bază. Ştie să se integreze foarte interesant şi foarte personal în tot felul de contexte. Iar ceilalţi sunt trio-ul lui cu care lucrează în Bulgaria şi nu numai.

Pentru că ai vorbit despre Olanda, care ar fi lecţia pe care ai învăţat-o la Groningen?

Din punct de vedere muzical, se bucură de o relaxare, o relaxare mult mai mare decât am experimentat în cei cinci ani de Conservator la Bucureşti, şi care cred că îşi spune cuvântul foarte apăsat în tot ce se întâmplă, în ceea ce cântă, în ceea ce compun, în contextele pe care le creează şi în colaborările dintre oameni.. şi se simte o altă energie. Cred că, pur şi simplu, fiecare este mult mai conştient de motivul pentru care face muzică, motivul pentru care e profesor, motivul pentru care colaborează cu studenţii. Şi, în general, poate mi-am dorit eu să văd lucrurile aşa, dar are puţin mai mult sens tot ce se întâmplă. Mie mi se pare că în România există o tendinţă de rătăcire. Nu ştiu dacă conştient sau nu, dar la un anumit nivel suferim de o doză de haos care ne încurcă muzical.

După albumul "Poveşti din Bucureşti" ce ar urma?

"Unspoken"

Deci, se va lansa un compact-disc după acest concert.

Aşa îmi propun. Înregistrăm acest concert şi, dacă totul va ieşi aşa cum cred că va ieşi, urmează acest CD. Sigur, cu Bucharest Jazz Orchestra am, de asemenea planuri. Vom face muzica pentru un musical românesc - o poveste de dragoste contemporană cu momente de jazz . Mă bucur foarte mult pentru că ne-au invitat pe noi să înregistrăm şi cred că o să fie un produs foarte frumos, foarte plăcut.

Între Big Band-ul Radio, Bucharest Jazz Orchestra şi Cvartetul Sebastian Burneci, unde te regăseşti mai bine structural?

În fiecare fac altceva.

Care dintre aceste proiecte este mai aproape de structura ta interioară?

Toate trei sunt acolo. Nici nu mi-am pus problema să fac o ierarhie pentru că în Big Band-ul Radio în primul rând este locul unde m-am format şi este poate cea mai importantă şcoală pe care am absolvit-o, sau încă mai dau nişte examene, nu ştiu exact. În Big Band-ul Radio am rolul de prim-trompetist, de solist, dar în acelaşi timp sub bagheta unui dirijor. Pentru că în majoritatea ocaziilor este acelaşi, am dezvoltat o relaţie şi îmi ştiu locul în ansamblu şi în relaţie cu acest dirijor şi în relaţie cu celelalte partide. La Bucharest Jazz Orchestra eu conduc orchestra. Bine, nu o dirijez, este o altă perspectivă pentru că se vede altfel ansamblul când stai pe scaunul celui care răspunde de tot ce se întâmplă acolo. Iar în cvartet, este practic altă meserie. Fiecare umple cu totul altfel, momentul muzical. Deci, cele trei sunt toate foarte aproape de mine. De aceea fac parte din ele şi mă străduiesc să le fac să funcţioneze cât pot eu de bine.

Ce mesaj doreşti să transmiţi prin "Unspoken"? Faptul că, poate, jazz-ul coexistă foarte bine cu muzica contemporană, clasică?

Da. Eu am făcut un text pe care l-am pus în programul de sală şi care este şi descrierea evenimentului on-line, în care vorbesc tocmai despre asta. După părerea mea, trebuie să catalogăm mai puţin stilurile muzicale, pentru că în felul acesta ne vom da voie să ne bucurăm de ce se aude fără să ne punem problema dacă ce se aude este de calitate în accepţiunea majorităţii, sau dacă ascultând acel stil de muzică ne plasăm unde am vrea să fim (chiar dacă avem sau nu ce căuta acolo), dar credem noi despre noi în acel moment că ne-ar ajuta să fim consumatori de aşa ceva. Cred că este foarte important pentru oameni să facă ceea ce simt şi să consume muzica mai mult prin ce le spune ascultând-o, decât pentru zona unde îi plasează fiind consumatori ai unui stil catalogat. De aceea am spus "Unspoken", cu dorinţa de a transmite cât mai mult, fără cuvinte.