În 1 februarie 2018, spectacolul cu opera "Bărbierul din Sevilla" de Gioachino Rossini de la Opera Naţională Bucureşti îl va avea în centrul distribuţiei pe tenorul Bogdan Mihai. Este rolul de debut al îndrăgitului tenor, tot pe scena bucureşteană, în decembrie 2017. A inclus atunci în spectacol scena şi aria finală a Contelui Almaviva "Cessa di piu resistere", Bogdan Mihai realizând astfel o premieră absolută în România. Acest rol i-a deschis porţile marilor teatre de operă din lume, printre care: Opera de Stat din Stuttgart, Opera Germană din Berlin, Teatrul Chatelet şi Teatrul Champs Elysees din Paris, Opera din Montreal, Dubai Opera House, Teatrul Verdi din Trieste. A cântat sub conducerea muzicală a unor dirijori importanţi precum : Nello Santi, David Parry, Ion Marin, Jean Christophe Spinosi, Dmitri Jurowsky, Gullielmo Garcia Calvo, Enrique Mazzola. Numele lui Bogdan Mihai apare şi pe trei DVD-uri cu operele rossiniene: "Aureliano in Palmira", "Adelaide di Borgognade" şi "Moise", dar şi compact disc realizat în 2016 la casa discografică Naxos tot cu o operă de Rossini - "Il Viaggio a Reims". Despre revenirea pe scena bucureşteană şi performanţele sale în Contele Almaviva, tenorul Bogdan Mihai a vorbit în următorul interviu:

Reveniţi pe scena Operei Naţionale Bucureşti cu personajul în care aţi debutat, în 2007, pe aceeaşi scenă - Contele Almaviva din opera lui Rossini, Bărbierul din Sevilla. Scriaţi zilele trecute pe o pagină de socializare despre amintirile dragi care vă leagă de acest debut.

Aşa este. Mi-a făcut o foarte mare bucurie; un rol care m-a purtat, de fapt, pe toate marile scene ale lumii şi întotdeauna mă întorc acasă cu drag la gândul că am cântat alături de colegi extraordinari - regertatul Pompeiu Hărăşteanu, Mihnea Lamatic, Iordache Basalic, Mihaela Stanciu… şi câţi şi mai câţi. A fost o mare bucurie! … şi cu dirijori… cu Vlad Conta, cu Răzvan Cernat, cu Ciprian Teodoraşcu… Întotdeauna îmi aduc aminte cu mare, mare bucurie. Şi acum am ocazia să cânt din nou cu Ciprian Teodoraşcu, cu Iordache Basalic şi prima mea Rosină, care a fost Oana Andra. A fost o regăsire minunată!

Este Contele Almaviva rolul care v-a adus cele mai multe satisfacţii. Este şi cel mai cântat din cariera dumneavoastră de până acum - 230 de spectacole.

Exact.

Aş putea să vă întreb, după atâtea spectacole, ce regie v-a plăcut cel mai mult?

Întotdeauna mi-a plăcut ceea ce am făcut la momentul respectiv, dar îmi rămâne în suflet regia lui Emillio Sagi de la Teatrul Chatelet din Paris, o regie autentic spaniolă, cu elemente de flamenco, cu nişte costume absolut superbe. De asemenea, o producţie pe care am făcut-o la NCPA (National Centre for the Performing Arts), la Beijing, acum doi ani - la fel, o producţie clasică. Sunt, oricum, adeptul montărilor clasice, care se încadrează foarte bine în ceea ce înseamnă libret şi ceea ce a dorit de fapt compozitorul. Adaptările uşor moderniste… încerc totuşi să readuc acel parfum pe care Contele de Almaviva trebuie să-l aibă pe scenă, indiferent că se aplică în zilele noastre sau, nu ştiu, o viziune puţin mai ciudată.

Şi în ce teatru v-aţi simţit cel mai bine?

Mă întorc la Teatrul Chatelet, mi-aduc aminte şi de Opera din Dresda şi, de curând, când am inaugurat primul teatru de operă din Dubai Opera House la fel, un public extraordinar! Cam peste tot pe unde am cântat căldura publicului este fantastică! Iar acum, că mă întorc acasă, am nişte emoţii extraordinare pentru că, iată, au trecut aproape opt ani şi mi-a fost foarte, foarte dor de scenă, de public, de cei pe care i-am lăsat aici şi pe care i-am regăsit atât de minunaţi. Trăim un vis, o magie!

La Bucureşti veţi cânta într-o regie destul de recentă, oarecum modernă. Cum vi se pare? Aţi făcut deja repetiţii.

Da, am făcut deja repetiţiile. Am înţeles din ceea ce am văzut… prima scenă a Contelui… sunt îmbrăcat în costumele acelea clasice, iar apoi, uşor, uşor, acţiunea se duce spre zilele noastre. Eu am încercat să nu creez un conte vulgar, chiar dacă se raportează la zilele noastre, ci să-i păstrez totuşi acea coloană vertebrală, demnitate… indiferent că eu trebuie să cânt la un moment dat într-o vestă de piele şi cu un mare tatuaj pe mână sau, nu ştiu cum, blugi. Dar întotdeauna trebuie să-i păstrez eleganţa pentru că, de fapt, opera se numea înainte de a fi prezentată Bărbierul din Sevilla… era Almaviva, o sia L'inutile precauzione. Deci, practic, personajul principal al acestei opere este Almaviva. Pe parcurs, ea s-a schimbat şi-atunci Figaro a devenit personajul principal deoarece scena finală, a contelui, a fost mai tot timpul tăiată din cauza dificultăţilor extreme. Şi-am spus atunci să păstrez demnitatea mea de conte pe scenă indiferent dacă producţia este modernă sau nu.

Cum sunt relaţiile cu ceilalţi parteneri de scenă?

Extraordinare. Suntem ca o mică familie şi mereu spun, şi întotdeauna spun lucrul acesta, oriunde, în orice teatru m-aş duce întâlnesc o nouă familie. Nu există divi sau dive, ci există o echipă care îşi doreşte să aducă publicului un produs final calitativ. Şi, până la urmă, ce facem? Ne punem vocile în slujba maestrului Rossini, să aducem adevărul în muzică. Pentru că publicul este extrem de inteligent şi de exigent şi-atunci ne taxează, fapt pentru care ne dorim să oferim această spumă, această şampanie care se cheamă Rossini.

Spuneaţi, pe aceeaşi pagină de socializare, că reveniţi la Bucureşti şi în luna martie, de această dată cu Mozart.

Cu Mozart, da. Este un rol pe care mi l-am dorit foarte, foarte mult, rolul Don Ottavio. Mi-aduc aminte primele mele lecţii de canto, când am devenit tenor, cu soprana Mirella Freni, au fost timp de şase luni de zile cântând numai Dalla sua pace, aria lui Don Ottavio. Pe parcurs, anii au trecut şi când am făcut ultima producţie la Milano cu Ruggero Raimondi, mi-a spus "Bogdan, tu trebuie să cânţi, să debutezi în acest rol. Este pentru tine." Şi iată că visul se îndeplineşte. Abia aştept!

Mai ales că până acum aţi cântat mai mult Rossini.

Am cântat Rossini; m-am aplecat foarte tare spre ceea ce înseamnă belcanto, Bellini, Donizetti, Rossini, foarte, foarte mult. Bine, este şi un repertoriu foarte vast şi, cum spunea şi soprana Nelly Miricioiu, buna mea prietenă, "Bogdan, întotdeauna păstrază-te în belcanto şi, uşor, uşor, poţi aborda Mozart, poţi merge şi spre alte stiluri muzicale, dar întotdeauna te întorci acasă, pentru că vocea ta este cu predilecţie dedicată belcantoului." Şi-atunci, asta încerc să fac.

Ce urmează pentru Bogdan Mihai după acest spectacol mult aşteptat de public - este sold out?

Aşa este. Am văzut şi mă bucură foarte tare. Mă aşteaptă un alt pachet de 32 de spectacole, într-un turneu extraordinar de frumos organizat de agenţia mea în China, în toate marile teatre de operă - Beijing, Hong Kong, Shanghai… O să fie un tur de două luni de zile, un tur de forţă cu producţia pe care am făcut-o, cea a lui Giulio Ciabatti, atunci cânt am inaugurat Opera din Dubai; o producţie clasică, un fel de mizanscene teatru în teatru. O să fie extraordinar! De-abia aştept!