Arhivă : Interviuri Înapoi

'Tarot Tales', un spectacol Mircea Tiberian pe scena Teatrului Dramaturgilor Români

Publicat: joi, 11 Ianuarie 2018 , ora 15.51


După proiectele Paul Celan, "Dark", după spectacolele de muzică și poezie realizate împreună cu Eugen Suciu și Ion Mureșan, oferiți publicului bucureștean o nouă provocare - un musical interactiv. Cum s-a născut ideea acestor povești pe tema tarotului?

În urmă cu câțiva ani, într-o discuție cu poeta și dramaturgul Saviana Stănescu, eram în căutare de a găsi o formă de spectacol muzical care să permită și o abordare jazzistică, în sensul de a avea o structură modulară, care poate fi modificată în funcție de desfășurarea spectacolului. Și ea a venit cu această idee a cărților, a extragerii unor cărți din partea publicului…


Cărți de joc.

Da. Din suita cărților se transformă și dramaturgia spectacolului. Adică fiecare carte reprezintă un moment de spectacol și depinde cumva de hazard și de curajul celui care trage cartea. Deci, spectacolul este interactiv. Ea a venit cu această idee și apoi a făcut câteva texte legate de arcanele principale ale tarotului, care sunt niște situații arhetipale ale existenței umane. Eu am scris un moment muzical. Am adaptat puțin textul în așa fel încât să rimeze și uneori să sune ca un cântec, rezultând 21 de momente. Noi nu jucăm 21 de momente, din rațiuni de timp, dar în funcție de felul în care sunt extrase cărțile jucăm în general zece momente într-un spectacol cam de o oră.


În sens muzical, care au fost sursele de inspirație? Cum ați alcătuit partitura acestui spectacol? Propuneți armonii arhaice, contemporane, la ce să ne așteptăm?

Nu știu dacă vă puteți aștepta la ceva, pentru că este un evantai de situații stilistice dintre cele mai neașteptate care au venit din două surse; din faptul că textele erau de factură diferită și se potriveau cu un anumit gen muzical, de la reggae la muzica contemporană, la cabaret, la jazz și varietatea aceasta este interesantă. Mie mi-a fost cumva la îndemână pentru că în trecut am practicat foarte multe genuri muzicale în lunga mea existență de instrumentist, aranjeur și compozitor și atunci m-am adaptat textelor respective. Sigur, au unitate pentru că este același ansamblu, un ansamblu vocal care are evident și replici și părți de text. Există și un maestru de ceremonii care face legătura mai bună între public și ansamblu.


Înțelegem din afiș și faptul că acest spectacol reprezintă debutul regizoral pentru dumneavoastră și întreb în acest sens cum ați ales protagoniștii, cine sunt ei sau ele și cum ați condus repetițiile în această calitate?

Trebuie să vă spun că spectacolul în alte variante l-am mai jucat la Teatrul Metropolis acum câțiva ani.


Deci, nu este o premieră.

Da, atunci aveam o altă echipă. Este nevoie de actori care să cânte și să danseze și atunci trebuie să-ți formezi o echipă. De data asta e alcătuită numai din fete și prezentatorul este Tudor Istodor.


Fetele sunt discipolele dumneavoastră?

Toate, fie că sunt studente la Conservator, fie că au fost. Am lucrat spectacolul și anul trecut în cluburi, iar acum, venind propunerea din partea teatrului, m-am văzut vrând-nevrând regizor, pentru că una este să joci într-un club, unde este și un spațiu foarte mic și unde mișcarea e redusă la minimum și altceva este să joci pe o scenă cu toate datele unei scene. Atunci a trebuit pentru fiecare dintre aceste momente să inventez o poveste, o mică dramaturgie, să mă ocup de mișcare scenică, oarecum de un decor minimal, și chiar de lumini.


Deci, muzicianul devine în timp și regizor! Observăm că dincolo de gestul muzical pur jazzistic vă preocupă ideea de a adăuga sunetului și această componentă poetică explicită. Mai mult decât atât, spuneți într-un interviu mai vechi faptul că există un soi de solidaritate între situația actuală a muzicii și a poeziei. Ele trebuie să apară, spuneți, solidare una alteia, din calcul strategic, pentru o mai bună promovare. Se înscrie Tarot Tails pe această linie?

De data asta un pic mai puțin, pentru că poezia nu este neapărat o poezie în sensul adevărat al cuvântului. Textele nu au fost gândite ca poeme. Au o dimensiune poetică, dar mai degrabă descriptivă a unei imagini din seria tarotului. Însă ceea ce spuneți este foarte adevărat în ceea ce privește poezia de sine stătătoare. Ea este prizată de public mult mai ușor dacă se însoțește cu muzică. Au făcut acest lucru și muzicieni din alte genuri, în muzica folk, doar că de data aceasta nu se adaugă o linie melodică unui poem, sau, așa cum făceau folkiștii americani din anii 60, muzica să fie gândită împreună cu poemul și să rezulte un cântec, ci se realizează o alternanță, sau muzica poate să devină un fundal pentru că poezia adesea este distrusă de interferențele muzicale, pentru că are și ea propriul ei ritm și dacă nu este lăsată să respire, se poate pierde sensul și atmosfera generală. Dar ca spectacol în care există muzică și poezie, aș putea spune că este o propunere dintre cele mai fructuoase, pentru că aduce două sectoare de public, le pune în contact, și deschide pentru ascultătorii de muzică, o carte de poezie, iar pentru cei care citesc poezie, le face cunoscută muzica de jazz. Am realizat chiar cărți în acest fel, am făcut o ediție (nu eu, editorul) cu lecturi de Eugen Suciu însoțite de muzică.

Un alt subiect… vă întreb în calitate de curator al stagiunii Artists in residence la ARCUB. Ce noi concerte ați pregătit pentru primele luni ale noului an?

Deja s-a desfășurat o jumătate din stagiunea 2017-2018. La 1 februarie, Artists in residence se va deschide cu un concert în care alături de mine vor cânta colaboratori mai vechi - John Betsch la baterie și Chris Dahlgren la contrabas, iar ca invitat o să-l avem pe Liviu Butoi din Timișoara. În general, Artists in residence se deschide cu un proiect al curatorului. E o combinație de curator cu artist în rezidență propriu-zis. Va cânta un trio tot internațional, dar de obicei ne-am orientat pentru a avea artiști români ca șefi de proiect. Aici e vorba de pianistul tânăr Sorin Zlat, care va avea doi englezi invitați. O să cânte și Luiza Zan cu un proiect al ei pe care bucureștenii nu-l știu, se numește Afrodizzie. Am reușit să-l aduc pe legendarul saxofonist Lee Konitz, care împlinește acum 90 de ani și care face un turneu mondial. Toma Dimitriu, un tânăr pianist care a termină în acest an studiile la facultatea din Groningen, Olanda, va veni cu un cvintet. Scopul stagiunii este de a crea permanență și de a da ocazia artiștilor români să-și îndeplinească niște proiecte cu componență internațională sau niște proiecte mai pretențioase.


Prin urmare, invitația noastră se adresează deopotrivă iubitorilor jazz-ului și teatrului. Joi 11 ianuarie 2018, de la ora 19.00 în Sala "Ion Băieșu" a Teatrului Dramaturgilor Români din Calea Griviței nr.64-66, va avea loc spectacolul "Tarot Tales" semnat Mircea Tiberian, avându-i în distribuție pe Tudor Istodor, Roxana Ardelean, Cătălina Beța, Nicoleta Gavriliță, Marta Popovici, Sorina Rotaru, Isabela Simion și Teodora Spânu.

Interviu realizat de Marina Nedelcu