Pianista Dana Ciocârlie, stabilită în Franţa, a lansat în luna octombrie albumul cu „Integrala operelor pentru pian solo de Robert Schumann”. Despre această apariție discografică, dar și despre proiectele de viitor ale muzicienei am discutat în interviul ce urmează.

De unde a pornit această idee? Ce înseamnă Schumann pentru dumneavostră?

Schumann pentru mine este un tovarăş de viaţă muzicală de când aveam cam 15 ani, de la primele lucrări pe care le-am studiat; eram încă la Liceul „George Enescu”, deci am lucrat Variaţiunile „Abegg” şi Studiile simfonice. Şi, cu timpul, mi-am dat seama că aveam o afinitate foarte puternică pentru universul lui muzical afectiv. De fiecare dată când prezentam în concursuri, în audiţii sau alte momente importante ale vieţii profesionale piese de Schumann, de fiecare dată aveam succes, câştigam premii. De aceea am şi fost la Concursul „Robert Schumann”. La un moment dat, ajungând la 30 de ani, mi-am dat seama că trebuie să am un proiect care să fie aşa ca un fel de far luminos care să atragă toate energiile cele mai adânci şi care să canalizeze această inspiraţie şi mi s-a părut absolut firesc să mă încumet să lucrez și să cânt după aceea toată integrala pieselor de Schumann, care însumează totuşi cam 16 ore de muzică.

Incluse în 13 discuri, care au fost înregistrate în decursul a aproape cinci ani. Care au fost cele mai mari provocări practice ale realizării unui proiect atât de amplu?

Întâi de toate a fost provocarea de a găsi condiţiile materiale pentru această realizare, pentru că sunt 13 înregistrări, dar au fost 15 concerte şi mi se părea foarte important să existe o unitate de loc şi de sunet. Am avut un noroc enorm; în anul 2011 s-a redeschis Sala Bizantină a Ambasadei României la Paris, care este o sală splendidă datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi care mi s-a pus la dispoziţie pentru tot proiectul. Am găsit casa de discuri care să fie interesată de a mă ajuta în acest decurs de timp şi care era dispusă şi să aştepte concretizarea, de fapt. Inginerul de sunet, care este extraordinar, este profesorul de direcţie muzicală la Conservatorul Naţional din Paris. Şi, de asemenea, am avut mare noroc să am ca sponsor Pianele Yamaha, care tocmai atunci, în jur de 2010-2011, au lansat ultimul lor pian de concert, care este cel mai bun de multă vreme, Yamaha CFX, şi care mi s-a pus, de asemenea, de fiecare dată la dispoziţie. Aceasta a fost una dintre provocările cele mai grele, de a găsi condiţiile ideale. După care a fost durata, rezistenţa psihică, pentru că toţi pianiştii ştiu că muzica lui Robert Schumann este foarte fizică şi de mare consum emoţional, psihologic şi a trebuit, evident, să învăţ o mulţime de piese noi deoarece la început nu cunoşteam toate cele 16 ore de muzică. Era destul de complicat de a combina acest drum neîncetat care solicita un foarte puternic consum de energie cu viaţa concertistică cotidiană, în care trebuia să cânt şi alte piese - concerte, de muzică contemporană, muzică de cameră. Trebuia jonglat în permanenţă şi uneori nu se dormea nopţile pentru că trebuia găsit timp de studiu. Deci, cam asta a fost cel mai greu.

Cu ocazia lansării aţi susţinut şi un concert în 21 octombrie, pe scena celebrului teatru „Champs-Élysées” din Paris. Cât de important a fost acest moment pentru dumneavoastră?

Este un moment mai mult decât important pentru că, în Franţa, şi cred că şi în Europa este ca un fel de consacrare, este un teatru intrat în legendă, cu o acustică absolut excepţională; este foarte mare, cred că are 2000 de locuri. Şi era important ca acest proiect care a început într-un cadru intim, la Ambasada României, să aibă un fel de punct culminant într-un cadru foarte majestuos şi, în plus, având un fel de prelungire, deoarece în partea întâi am cântat recital, iar în partea a doua, Concertul de Schumannn cu orchestră. Mi se părea important să fac şi ceva în plus, ceva nou, care nu era inclus în cadrul integralei pentru pian solo.

Ce alte proiecte pregătiţi în prezent? Mă refer atât la concerte, cât şi la viitoare apariţii discografice, dacă este cazul.

Evident, vor fi multe concerte Schumann. Vor fi din nou recitaluri la Paris, în ianuarie, la Sala „Cortot”; în special pe 12 martie la „Théâtre de l'Athénée”, care va fi din nou un recital Schumann cu alte piese, în colaborare cu celebrul festival „Piano aux Jacobins” şi, de asemenea, Sala „Gaveau” în luna mai și multe alte concerte în Franţa şi în străinătate; chiar şi în China peste un an, tot aşa, un proiect cu Schumann şi cu piese româneşti. În ceea ce privește apariţiile discografice… Schumannn de abia a ieşit acum o lună şi jumătate, deci încă sunt multe acţiuni de promovare care sunt consecutive. Dar ştiu că la sfârşitul anului viitor, în 2018, va ieşi un disc de muzică contemporană – cu totul altceva; compozitor francez din mişcarea lui Pierre Boulez, serialist, Jacques Lenot, care a scris piese pentru pian pentru mine şi piese pentru pian şi vioară. Acest disc cred că va ieşi peste un an. De asemenea, sper să pot participa, mi-ar face enorm de multă plăcere să pot să cânt în cadrul Anului Cultural România-Franţa, care va fi între 2018 şi 2019. Asta, într-adevăr, ar fi pentru sufletul meu ceva cu totul deosebit.