ACUM:
21.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 23.30 Sunete contemporane Incursiune în lumea muzicii contemporane românești.
Apoi: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...

Arhivă : Interviuri Înapoi

Pianista Dana Ciocârlie, despre albumul cu 'Integrala operelor pentru pian solo de Robert Schumann'

Publicat: miercuri, 8 Noiembrie 2017 , ora 13.57

Pianista Dana Ciocârlie, stabilită în Franța, a lansat în luna octombrie albumul cu „Integrala operelor pentru pian solo de Robert Schumann”. Despre această apariție discografică, dar și despre proiectele de viitor ale muzicienei am discutat în interviul ce urmează.

De unde a pornit această idee? Ce înseamnă Schumann pentru dumneavostră?

Schumann pentru mine este un tovarăș de viață muzicală de când aveam cam 15 ani, de la primele lucrări pe care le-am studiat; eram încă la Liceul „George Enescu”, deci am lucrat Variațiunile „Abegg” și Studiile simfonice. Și, cu timpul, mi-am dat seama că aveam o afinitate foarte puternică pentru universul lui muzical afectiv. De fiecare dată când prezentam în concursuri, în audiții sau alte momente importante ale vieții profesionale piese de Schumann, de fiecare dată aveam succes, câștigam premii. De aceea am și fost la Concursul „Robert Schumann”. La un moment dat, ajungând la 30 de ani, mi-am dat seama că trebuie să am un proiect care să fie așa ca un fel de far luminos care să atragă toate energiile cele mai adânci și care să canalizeze această inspirație și mi s-a părut absolut firesc să mă încumet să lucrez și să cânt după aceea toată integrala pieselor de Schumann, care însumează totuși cam 16 ore de muzică.

Incluse în 13 discuri, care au fost înregistrate în decursul a aproape cinci ani. Care au fost cele mai mari provocări practice ale realizării unui proiect atât de amplu?

Întâi de toate a fost provocarea de a găsi condițiile materiale pentru această realizare, pentru că sunt 13 înregistrări, dar au fost 15 concerte și mi se părea foarte important să existe o unitate de loc și de sunet. Am avut un noroc enorm; în anul 2011 s-a redeschis Sala Bizantină a Ambasadei României la Paris, care este o sală splendidă datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea și care mi s-a pus la dispoziție pentru tot proiectul. Am găsit casa de discuri care să fie interesată de a mă ajuta în acest decurs de timp și care era dispusă și să aștepte concretizarea, de fapt. Inginerul de sunet, care este extraordinar, este profesorul de direcție muzicală la Conservatorul Național din Paris. Și, de asemenea, am avut mare noroc să am ca sponsor Pianele Yamaha, care tocmai atunci, în jur de 2010-2011, au lansat ultimul lor pian de concert, care este cel mai bun de multă vreme, Yamaha CFX, și care mi s-a pus, de asemenea, de fiecare dată la dispoziție. Aceasta a fost una dintre provocările cele mai grele, de a găsi condițiile ideale. După care a fost durata, rezistența psihică, pentru că toți pianiștii știu că muzica lui Robert Schumann este foarte fizică și de mare consum emoțional, psihologic și a trebuit, evident, să învăț o mulțime de piese noi deoarece la început nu cunoșteam toate cele 16 ore de muzică. Era destul de complicat de a combina acest drum neîncetat care solicita un foarte puternic consum de energie cu viața concertistică cotidiană, în care trebuia să cânt și alte piese - concerte, de muzică contemporană, muzică de cameră. Trebuia jonglat în permanență și uneori nu se dormea nopțile pentru că trebuia găsit timp de studiu. Deci, cam asta a fost cel mai greu.

Cu ocazia lansării ați susținut și un concert în 21 octombrie, pe scena celebrului teatru „Champs-Élysées” din Paris. Cât de important a fost acest moment pentru dumneavoastră?

Este un moment mai mult decât important pentru că, în Franța, și cred că și în Europa este ca un fel de consacrare, este un teatru intrat în legendă, cu o acustică absolut excepțională; este foarte mare, cred că are 2000 de locuri. Și era important ca acest proiect care a început într-un cadru intim, la Ambasada României, să aibă un fel de punct culminant într-un cadru foarte majestuos și, în plus, având un fel de prelungire, deoarece în partea întâi am cântat recital, iar în partea a doua, Concertul de Schumannn cu orchestră. Mi se părea important să fac și ceva în plus, ceva nou, care nu era inclus în cadrul integralei pentru pian solo.

Ce alte proiecte pregătiți în prezent? Mă refer atât la concerte, cât și la viitoare apariții discografice, dacă este cazul.

Evident, vor fi multe concerte Schumann. Vor fi din nou recitaluri la Paris, în ianuarie, la Sala „Cortot”; în special pe 12 martie la „Théâtre de l'Athénée”, care va fi din nou un recital Schumann cu alte piese, în colaborare cu celebrul festival „Piano aux Jacobins” și, de asemenea, Sala „Gaveau” în luna mai și multe alte concerte în Franța și în străinătate; chiar și în China peste un an, tot așa, un proiect cu Schumann și cu piese românești. În ceea ce privește aparițiile discografice… Schumannn de abia a ieșit acum o lună și jumătate, deci încă sunt multe acțiuni de promovare care sunt consecutive. Dar știu că la sfârșitul anului viitor, în 2018, va ieși un disc de muzică contemporană – cu totul altceva; compozitor francez din mișcarea lui Pierre Boulez, serialist, Jacques Lenot, care a scris piese pentru pian pentru mine și piese pentru pian și vioară. Acest disc cred că va ieși peste un an. De asemenea, sper să pot participa, mi-ar face enorm de multă plăcere să pot să cânt în cadrul Anului Cultural România-Franța, care va fi între 2018 și 2019. Asta, într-adevăr, ar fi pentru sufletul meu ceva cu totul deosebit.

Interviu realizat de Ana Diaconu