Mircea Tiberian - pianist, compozitor, scriitor, doctor în muzică şi fondator al departamentului de jazz în cadrul Academiei de Muzică din Bucureşti pe care îl conduce din 1991, cu o discografie ce cuprinde peste 19 albume, într-o carieră de peste 40 de ani.

John Betsch - la baterie, discipol la Berklee College of Music şi la Universitatea din Massachusetts-Amherst, al lui Max Roach şi Archie Shepp . A cântat cu Abdulah Ibrahim, Archie Shepp, Mal Waldron, Steve Lacy, Jim Pepper, de câţiva ani buni colaborând cu pianistul Mircea Tiberian. Semnalăm două dintre albumele lansate în această formulă "Ullysses" şi "Both sides of the river"

Basistul Michael Acker - în 2012, absolvent al Academiei de Muzică Bucureşti, Departamentul Jazz, o prezenţă constantă pe scenele de profil, membru în grupurile"Canzonetta", "Accord Vibes" , cu care a avut şi o participare în cadrul festivalului Internaţional G.Enescu ediţia 2011, de asemenea colaborând des cu Ana Cristina Leonte.

Marta Hristea - solista serii, absolventă a Conservatorului din Rotterdam, în prezent stabilită în Marea Britanie. Sunt protagoniştii concertului ce va deschide noua stagiune de jazz la ARCUB.

Mircea Tiberian, deschideţi cea de-a doua stagiune Artist in Residence la ARCUB, joi 5 octombrie, cu un nou proiect. Despre ce este vorba?

În general Artist in Residence promovează proiecte originale, în sensul că fiecare apariţie se doreşte un program care eventual poate să crească, sau să fie înregistrat, sau să reprezinte o nouă colaborare a artiştilor invitaţi, pentru viitor. Eu pot să spun că am făcut o nouă colaborare, dar, de fapt, este o reluare a unor colaborări mai vechi. Este vorba despre cântăreaţa Marta Hristea care a plecat în Anglia acum 10 ani. Şi am reluat colaborarea cu vechiul meu partener John Betsch - baterist. Şi, în acelaşi timp, am reuşit să-l combin pe John Betsch cu un tânăr basist din România, Michael Acker. Împreună o să cântăm un program care amestecă vechi cântece româneşti cu un fel de punere în scenă de tip jazz modern á la Thelonius Monk, Charles Mingus, pilonii jazz-ului de avangardă. Sper… combinaţia să fie o reuşită.

A doua zi vom face şi o înregistrare pe care eu am gândit-o ca un work-shop tot la Arcub. M-am gândit că ar fi nimerit să comentez o sesiune de înregistrări, eu având experienţă de peste 35 de ani în înregistrări de discuri. Voi descrie fiecare decizie, fiecare pas. În asta constă deschiderea stagiunii Artist in residence, unde am avut onoarea să fiu artistul ales pentru următoarele 20 de concerte. Nu voi cânta, evident.

Sunteţi cu alte cuvinte, noul curator. Voiam să vă întreb ce propuneri aveţi pentru lunile următoare? Ce linie alegeţi să promovaţi în acest sens?

Intenţionez să promovez proiectele originale. În prima parte a stagiunii, care e deja fixată până în 21 decembrie, o să participe un trio al unui valoros muzician de origine română -George Dumitriu, care-şi lansează şi un disc intitulat "Proverbe". Avem şi invitaţi din Statele Unite ale Americii - pe saxofonistul Don Braden, un star al jazz-ului mainstream. Lucian Ban, curatorul de anul trecut, va fi prezent şi el cu un invitat de marcă la sfârşitul lunii în curs. Sunt şi invitaţi din Anglia care vor cânta cu un chitarist din România, Sian Brie, şi un proiect al unui tânăr contrabasist român - Răzvan Cojanu - cu un invitat care-mi este foarte drag, Garbis Dedeian, destul de puţin prezent în ultima vreme pe scenele noastre de jazz.

Deci, o stagiune extrem de interesantă. Revin la concertul de mâine. Textul de prezentare pe site-ul Arcub are o notă uşor pesimistă; "jazz-ul este istorie, viitorul este o îndeletnicire pentru politicieni, oameni de ştiinţă, informaticieni"...

Este adevărat, numai că în ultima frază spun că îndreptându-ne şi spre trecut putem să ne trezim brusc în prezent.

Şi poate şi în viitor.

… adică ultima frază este optimistă. Este o descriere a situaţiei artistice din ziua de azi şi, apoi, o privire către viitor şi o reevaluare a atitudinii şi a privirii asupra artei. Se numeşte Looking forward to the past proiectul meu de mâine, adică aşteptând cu nerăbdare trecutul, ceea ce, sigur, e un oximoron, dar poate să spună ceva despre ceea ce am avut de gând.

Aşadar, o invitaţie pentru joi, 5 octombrie, la Sala mare Arcub, de la ora 19.30. Şi pentru vineri?

La ora 11.00. Am uitat să menţionez un lucru destul de important. Tot mâine va fi şi o lansare de carte la sfârşitul concertului, o carte pe care am scris-o în ultimul an şi care se numeşte "Magister Musicae în Ţara Surâsului". Sigur că Ţara Surâsului nu e Japonia în cazul de faţă. Ea a apărut acum două zile şi voi face inaugurarea cu ocazia concertului.

Deci, este, de fapt, un fel de perpetuum mobile pentru iubitorii de jazz.

Mă bucur că spuneţi asta.