În 22 iunie, de la ora 19.00, Cvartetul Giocoso din Viena, din care fac parte doi români, Sebastian Câșleanu, vioara I, și Teofil Todică, vioara a II-a, va susține un concert la Biserica Luterană din București, organizat de Forumul Cultural Austriac, Radio România Muzical, Biserica Evanghelică CA și Asociația Museart. Bilete sunt disponibile în rețeaua eventim.ro.

Să facem o scurtă introducere, realizând o istorie a Cvartetului Giocoso, care lucrează în formula actuală din anul 2014. Dar cvartetul este înfiinţat anterior acestui an, nu?

Cvartetul s-a înfiinţat la Iaşi şi, bineînţeles, cum se întâmplă şi la cele mai mari cvartete, au fost şi schimbări. Cvartetul a început în studenţie, la Iaşi, şi apoi, când s-au mutat în anul 2011 în Viena să studieze, vioara I a plecat. Membrii cvartetului m-au întrebat dacă vreau să-i ajut să realizeze concertele care erau stabilite şi, în urma primelor concerte, ne-am înţeles atât de bine încât m-au întrebat dacă nu vreau să rămân permanent în cvartet. Între timp, a plecat şi violoncelistul, în 2014, când a venit actualul violoncelist, Bas Jongen, pe care-l ştiam deja cântând în alte ansambluri din Viena. Şi el, cu mare plăcere, a vrut să vină să cânte cu noi. Însă, cea mai recentă schimbare a fost la începutul anului, de când avem o doamnă în cvartet, Martha Windhagauer, care cântă la violă. Practic, din cvartetul iniţial a rămas doar Teofil Todică, vioara a II-a.

Aşadar, dumneavoastră cântaţi din 2011 în Cvartetul Giocoso?

Exact.

Haideţi să facem şi o mică incursiune în CV-ul dumneavoastră. În momentul de faţă aveţi vârsta de…

30 de ani.

Şi aţi studiat…

Am studiat cu Zakhar Bron la Universitatea din Koln; la Dusseldorf, cu Rosa Fain; am terminat masterul la Mihaela Martin. Apoi am urmat la Viena, unde mi-am făcut un post gradual cu profesorul Boris Kuschnir - profesorul lui Nikolaj Znaider, Julian Rachlin… profesor cunoscut. În urma acestei mutări la Viena, i-am cunoscut şi pe colegii din cvartet.

Sunteţi născut aici, la Bucureşti, sau…

Nu. Părinţii sunt din România - mama din Bucureşti şi tatăl din Galaţi -, însă eu m-am născut în Germania.

Aţi studiat mai întâi în Germania?

Exact. M-am născut la Munster, dar tatăl meu e de mai bine de 30 de ani prim concertmaestru la Orchestra Beethoven din Bonn şi aşa că am copilărit în Bonn şi acolo am mers şi la şcoală, la şcoala de muzică. De-a lungul timpului am învăţat vioară şi cu tatăl meu şi cu marele profesor Ştefan Gheorghiu, care, în fiecare vară când eram în România în vizită la bunici, întotdeauna mergeam şi pe la el şi lucram cu el ca să-mi dea indicaţii noi, program nou şi o nouă perspectivă.

Aşadar, sunteţi de felicitat, pentru că de fapt sunteţi cetăţean german, dar vorbiţi româneşte perfect.

Mă străduiesc cât mai mult.

Presupun că aţi vrut să deveniţi violonist solist, şi activaţi ca violonist solist şi în prezent, dar marile succese iată că vin şi din partea cvartetului. Cum vedem aceste două laturi - cvartet şi carieră solistică?

După părerea mea, este o chestie personală. Pentru mine… se completează una cu cealaltă. Bineînţeles, cariera solistică este altceva, este individuală, însă pentru mine cvartetul reprezintă clasa cea mai mare a muzicii de cameră. Cei mai mari compozitori… când era vorba de muzica de cvartet… acolo a fost ţelul, începând de la Haydn, Beethoven ş.a.m.d. Trebuie să recunosc, muzică am învăţat de când cânt în cvartet, însă şi repertoriul solistic de vioară este vast şi din toate epocile… Până la urmă, ca să le poţi face pe amândouă îţi trebuie o organizare extraordinară a timpului. În acelaşi timp, eu am avut şi în paralel, până la începutul acestui an, post de concertmaestru într-o orchestră în Germania. Am făcut şi toate trei în acelaşi timp, dacă a fost nevoie.

În momentul de faţă sunteţi centrat pe ceva anume sau mergeţi tot aşa, în paralel?

În momentul de faţă sunt concentrat în primul rând pe cvartet, dar şi pe programul solistic.

Să revenim la cvartet. De la începutul anului 2014 mai ales, o serie de succese importante, reprezentate în premii obţinute la concursuri internaţionale de prestigiu… este şi acel premiu obţinut în Australia, care are o reverberaţie până în anul 2018 chiar (premiul fiind obţinut în 2015).

La începutul anului am avut schimbarea cu noua violistă şi a trebuit să refacem repertoriul cu dânsa, ca să putem să susţinem mai departe toate concertele. Pentru că Universitatea din Viena, unde ne-am făcut toţi masteratul în muzica de cameră, serbează 200 de ani de la înfiinţare, au organizat un fel de turneu pentru reprezentarea Universităţii cu universităţile partenere din toată lumea. Şi în cadrul acestuia, am avut onoarea şi plăcerea să mergem la Universitatea de arte din Tokyo, Japonia, să cântăm un concert. Acolo, în afară de programul de cvartet am cântat şi un cvintet de Şostakovici cu o pianistă de acolo şi Octetul de Mendelssohn cu încă patru muzicieni din Tokyo. La fel, am cântat şi în Coreea de Sud, la Seul, la Universitatea de arte de acolo un program de cvartet, dar şi Cvintetul de Schubert cu contrabas şi pian. A fost foarte important pentru noi, pentru că a fost prima ieşire în Asia a Cvartetului Giocoso.

Am mai avut un recital la Musikverein în Viena. Şi, de curând, la începutul lui iunie, am avut un concert la un castel în afara Stockholmului, un concert particular organizat prin violoncelistul nostru care şi-a dat şi masteratul la Stockholm.

Presupun că unul dintre cele mai importante premii pe care le-aţi obţinut în ultima perioadă este cel din Australia, pentru că acesta vă facilitează un turneu în Australia în aprilie 2018, turneu în care veţi cânta alături de Avi Avital. Este un muzician foarte promovat în ultimul timp şi foarte bun, după părerea mea. Aş vrea, de aceea, să vă întreb ce aveţi în program, mai precis, alături de Avi Avital?

Până acum este cvasi-secret; încă nu avem voie să spunem ce cântăm exact, dar pot spune că programul va fi divers; Avi Avital va cânta o piesă solo prelucrată pentru dânsul; noi vom cânta un cvartet clasic, iar în partea a doua a concertului va fi o piesă compusă şi cântată deja de Avi Avital pentru mandolină şi cvartet, însă la sfârşitul concertului o să fie încă o piesă absolut nouă a promovatei compozitoare Kats Chernin, care va scrie o piesă special pentru noi… va fi o primă audiţie.

Cvartetul Giocoso este parte a programului "New Austrian Sound of Music". Aceasta înseamnă că Ministerul Afacerilor Externe sprijină concertele voastre în afara Austriei, ceea ce se întâmplă de altfel şi la Bucureşti, cu ajutorul Forumului Cultural Austriac. Aş vrea să ne vorbiţi mai mult despre ce înseamnă acest program şi cum aţi ajuns să fiţi incluşi în el.

"New Austrian Sound of Music" este un proiect al Ministerului de Externe al Austriei şi prin aceasta ei vor să reuşească promovarea nu numai a ansamblurilor de muzică clasică, ci şi folclor şi muzică pop. Se lucrează cu toate forumurile culturale austriece din lume şi prin ei ori fac direct concerte organizate de forumurile culturale, ori fac conexiunea cu alte festivaluri din ţara respectivă, unde propun artişti care sunt în această listă a NASOM şi festivalurile îşi aleg, după preferinţă sau după nevoi, ansamblurile de un anumit gen.

Cum aţi ajuns să fiţi selectaţi în această listă?

Proiectul există de mai mult timp şi iniţial a fost numai pentru cetăţeni austrieci, însă, în ultimii ani, a apărut şi criteriul să fie vorba de un ansamblu care este în primul rând stabilit, format sau bazat în Austria, şi cum pentru cvartetul nostru a fost cazul, am putut fi acceptaţi. Selecţia a fost pur şi simplu printr-o înscriere unde se trimite un CV, se trimit concertele organizate plus recomandări şi bineînţeles şi imprimări făcute.

În 22 iunie reveniţi la Bucureşti, după un precedent concert din 2015 care a avut loc la Ateneul Român, de data aceasta alături de Radio România Muzical, care va şi înregistra acest concert şi îl va difuza şi propune Uniunii Europene de Radio. Aveţi un program deosebit, în care evident predomină muzica compozitorilor austrieci din două epoci diferite, dar nu numai. De ce acest program ales?

Când cântăm în concertele organizate de programul NASOM, au preferinţa să se promoveze şi muzica austriacă contemporană sau cel puţin din secolul XX. Din acest motiv am ales să cântăm şi din Cvartetul nr.3 de Krenek, o parte, pentru că, într-adevăr, Krenek este un compozitor poate nu aşa de cunoscut şi de cântat în România. Cel puţin în Australia am avut această experienţă că nu se auzise de Krenek, cu toate că dânsul a murit în America; dar a avut prestigiu mai mult în Europa, respectiv Austria. A fost un compozitor foarte interesant; a scris şi o operă jazz, care e mai cunoscută, dar, începând şi de la neo-clasic, stiluri diferite. Deci, a fost un compozitor care nu s-a axat pe un anumit stil; aproape întotdeauna, de la lucrare la lucrare, tot timpul se redefinea. Acest Cvartet nr.3 cumva reprezintă un pic şi o perspectivă a timpului anilor '20; la un moment dat apare valsul pe care o să-l cântăm şi în concert… şi valsul ăsta începe foarte inocent, dar se repetă, apare de două-trei ori şi din ce în ce mai distorsonat, un fel de mesaj al golden '20, care niciodată n-au existat cu adevărat, ci a fost mai mult o imagine despre care se vorbea. Sau, de exemplu, începutul piesei este foarte strict, cu nişte blocuri de acorduri. Cumva, se vorbeşte aici despre revoluţia industrială a timpurilor… Şi astea sunt câteva amănunte ale acestei piese. Pentru noi această piesă este foarte interesantă pentru că totuşi se poate transmite şi fără a explica înainte, prin muzică, cam ce a vrut acolo; chiar dacă este un pic mai modernă, dar totuşi este accesibilă. Culmea este că şi publicul care nu e obişnuit cu muzica clasică a reacţionat foarte pozitiv la această piesă.

Şi, în plus, avem Mozart (KV 575) şi Ravel - două opusuri de altfel foarte cunoscute…

Mozart - după Haydn şi înainte de Beethoven - este un repertoriu standard pentru cvartet şi întotdeauna reprezintă o provocare, pentru că toată lumea-l cântă, dar ca să stea în picioare şi să nu fie ca alte interpretări, e întotdeauna un efort. Nouă ne place acest prim cvartet prusian; Mozart n-a scris un concert pentru violoncel, dar aceste cvartete prusiane sunt o mare provocare pentru violoncel. Într-adevăr, ce are vioara I sau celelalte instrumente ca solouri melodice, fără regret, a pus Mozart şi la violoncel şi nu în rare cazuri violoncelistul sau ansamblul nu reuşeşte să aducă la acelaşi nivel, să fie fiecare voce individuală. Pentru noi… ne bucurăm că avem violoncelistul nostru, Bas Jongen, un violoncelist extraordinar, şi a fost chiar ideea lui când am zis să facem un Mozart nou, să atacăm acest cvartet. A zis şi el că, de obicei, în repertoriul clasic pentru violoncel are mai mult funcţie de bas şi rareori o funcţie extrem de solistică cum e la acest Mozart; de aceea a fost chiar ideea lui să facem această piesă care este una extrem de frumoasă şi de aceea ne bucurăm cu atât mai mult s-o prezentăm publicului bucureştean.

În încheierea interviului nostru vă rog să adresaţi un mesaj către publicul care ar veni să vă asculte la Biserica Luterană pe 22 iunie.

Dragă public, noi suntem Cvartetul de coarde Giocoso - un cvartet internaţional din Germania, Austria, Olanda, România - şi ne bucurăm foarte mult să vă aşteptăm la concertul nostru pe 22 iunie, la Biserica Luterană, cu un program diferit, de Mozart, Ravel şi Krenek. Pentru noi este o mare plăcere de fiecare dată când revenim în România şi mai ales în Bucureşti să cântăm să întâlnim un public atât de cald şi primitor şi… cu atât mai mult este o plăcere pentru noi să revenim la Bucureşti şi să vă revedem pe dumneavoastră la concert!