ACUM:
13.05
Polifonii
Baroc, clasic, romantic, coral, creație și interpretare românească - înlănțuite inedit într-o nouă emisiune.
Urmează: 15.25 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 15.29 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Viniciu Moroianu, din nou sub semnul Anului Lipatti - pe scena Ateneului

Publicat: marți, 23 Mai 2017 , ora 16.12

Despre concertele din 25 și 26 mai 2017, dirijate de Camil Marinescu, pianistul ne-a vorbit în direct, la "Perpetuum mobile" luni, 22 mai


Aș dori să vă întreb cum priviți dumneavoastră, ca protagonist, acest diptic, să-l numim, alcătuit din Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti și Concertul de Carmen Petra Basacopol (pe care l-ați cântat în primă audiție absolută în noiembrie anul trecut la Oradea)?

Sunt două lucrări din patrimoniul muzical românesc, care merită cu prisosință să fie cunoscute, programate și iubite de publicul de aici și de pretutindeni. Sunt două lucrări diferite. Concertino este o muzică neoclasică din 1936, scrisă de Dinu Lipatti la 19 ani și mult cântată de el în decursul anilor care i-au mai fost dați să-i trăiască. Există și o înregistrare cu Orchestra de Cameră din Berlin și cu autorul la pian, o pilduitoare înregistrare; o lucrare cu orchestră mică, cu corn, 2 oboaie, 2 fagoturi și timpan, căreia i se opune o lucrare cu orchestră mare - Concertul de Carmen Petra Basacopol, scris acum cinci decenii și jumătate. E o lucrare care, într-adevăr, nu s-a cântat până anul trecut niciodată. Autoarea l-a revizuit de curând, l-a publicat și cred că poate intra pe poarta mare a stagiunilor de concert, în sensul că este o muzică din cea mai valoroasă tradiție ca melos, ca orchestrație, ca punere în pagină, cea mai valoroasă tradiție a lui Mihail Jora și a lui Paul Constantinescu… un concert clasic ca alcătuire și foarte bine scris în factura pianistică; o lucrare de tinerețe, așadar, a prolificei autoare care a împlinit nouă decenii de viață anul trecut. În același timp, e o lucrare care are atributele unei muzici concertante, strălucitoare, o muzică de scenă care sper să aibă un impact direct și atașant atât pentru publicul de la Ateneu, obișnuit, cât și pentru - mă bucur s-o spun - invitații compozitori, muzicologi, interpreți din străinătate care vor veni în cadrul Săptămânii Internaționale a Muzicii Noi ce se desfășoară la București în aceste zile. Iar concertul Filarmonicii de joi, deci primul dintre ele, este inclus în acest prestigios festival.


Așadar, iată contextul, unul fericit pentru promovarea muzicii moderne. Este, bineînțeles, și meritul dumneavoastră faptul că aveți în repertoriu acesterespectivele lucrări. Cât de greu este să cântați muzică românească în România lui 2017?

Nu e o întrebare ușoară. E o întrebare destul de tristă… Întâmpin destul de des rezistență din partea instituțiilor muzicale, a birourilor orchestrelor cu obsesia că așa ceva sperie publicul și că nu aduce vânzare de bilete. Pe de altă parte, există o reticență chiar asupra ideii în sine. Mulți le consideră în mod peiorativ și păgubos, în sens eronat, dintr-o perspectivă excesiv de europeană, prin care înțeleg că racordarea la contemporaneitate și la cele cinci contiente presupune o exclusivitate a punerii în sunet doar a muzicilor altor țări. Este o idee complet greșită care vine după excesele care s-au întâmplat pe invers mai demult în România. Adevărul este, sigur, la mijloc. Există un patrimoniu muzical românesc foarte bogat pe care îl învățăm la Istoria muzicii românești, citim despre el, îl descoperim cu încântare, dar care vedem că este rar cântat, este un fel de Cenușăreasă a stagiunilor muzicale…


Este cvasi-ignorat!

Da, ca să nu mai spunem că, practic, dacă pe Enescu îl mai auzim în cea mai mare parte în festivalurile Enescu și foarte rar în rest, alți autori importanți atât dintre cei pe care Enescu i-a promovat, i-a iubit - i-a promovat atât cu Premiul Enescu, cât și el, ca interpret, ca violonist, ca pianist, ca dirijor…


Între ei, și Dinu Lipatti.

Între ei și Dinu Lipatti, acest geniu al muzicii românești sărbătorit în acest an… Deci, atât acea generație de aur interbelică, cât și generațiile următoare până în zilele noastre, care au dat nume foarte valoroase, unele din ele cântate câteodată în festivaluri prestigioase în străinătate, dar în continuare mult prea puțin cunoscute la noi. Încerc cu toate puterile - și eu și ar trebui și mulți alții s-o facă - să aduc acest repertoriu în sala de concert, să luptăm cu aceste prejudecăți. Am avut - ca să vă răspund și mai nuanțat la întrebare - totuși bucuria să văd că în unele locuri publicul este mai deschis spre nou și spre titluri pe care nu le-a mai auzit până acum și, cumva, că este mai dornic să se bucure și să le primească, să aibă revelația lor, mai dornic decât aceia care ar trebui să le programeze și să faciliteze această legătură între partitura scrisă și publicul căruia i se adresează. Să sperăm că vor veni vremuri mai bune!


Așa să fie! Deocamdată, sfatul nostru este să nu ocoliți Ateneul Român săptămâna aceasta. Așadar, Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti, urmat de Concertul de Carmen Petra Basacopol în interpretarea pianistului Viniciu Moroianu, "Invitatul săptămânii" în cadrul ediției din această seară Perpetuum mobile. Vă mulțumim încă o dată!

Vă mulțumesc și eu, și tuturor ascultătorilor dumneavoastră!

Interviu realizat de Ștefan Costache