Aţi câştigat unul dintre cele mai importante premii din palmaresul dumneavoastră: Premiul al II-lea la prestigiosul Concurs Arthur Rubinstein de la Tel Aviv, căruia i s-a adăugat un premiu poate la fel de valoros în acest concurs, Premiul publicului. Cât de importante sunt pentru dumneavoastră aceste succese remarcabile şi care credeţi că au fost calităţile care v-au făcut atât de popular în rândul celor din public?

Într-adevăr, acest premiu primit în data de 11 mai are şi va avea multe de spus în viitorul carierei mele de pianist, fiind un premiu care ar putea să-mi permită accesul în nişte cercuri muzicale destul de prestigioase la nivel internaţional, mai ales fiind oferit de un juriu de un asemenea calibru şi cu o atât de mare influenţă. Faptul că am reuşit să obţin şi premiul publicului m-a încântat enorm, cu atât mai mult cu cât am ştiut dinainte faptul că e un public cu multă experienţă acumulată de-a lungul anilor acestui concurs. Dar m-am bucurat în primul rând şi că muzica pe care o produc a reuşit cumva să stimuleze nu numai partea academică din juriul concursului, dar a avut şi o altă dimensiune umană şi, cumva, palpabilă spre publicul care până la urmă a venit să se bucure de muzică de cât mai înaltă calitate şi de emoţii cât mai palpabile şi cât mai intense. Acest premiu al publicului cred că se datorează în principiu stilului meu destul de nonconformist şi poate câteodată chiar extrem în privinţa muzicii clasice. Încerc să creez un mediu destul de exotic pentru urechile obişnuite cu stereotipurile de pianist clasic, de interpretare muzicală clasică propriu-zisă.

O doamnă critic muzical a scris ceva destul de simpatic într-un ziar naţional, care cred că poate explica mai pe-ndelete acest premiu al publicului, mai ales că această doamnă a fost prezentă cred că în ultimele şapte ediţii ale acestui concurs. Am să vă citesc acum traducerea: "Concurentul român are o gândire neconvenţională în fiecare stil abordat, inclusiv în bisul oferit după semifinală, în stil jazz. Are puterea de a crea o experienţă de neuitat, o experienţă pe care oamenii vor să o discute şi să o transmită mai departe. Ciobanu trece dincolo de limitele muzicale cunoscute şi auzite fără să deranjeze auditiv ascultătorul. Poate, de fapt, nu doar traversează limitele muzicale convenţionale, dar avem de-a face cu un adevărat pionier în a lărgi aceste limite cunoscute în ziua de azi."

Vă rog să ne vorbiţi puţin despre concurs în sine. Cât de dificil a fost? Ce repertoriu aţi ales şi cum aţi parcurs etapele concursului?

Concursul în sine a fost organizat extrem de meticulos, perfect, reuşind într-adevăr să creeze un mediu propice pentru a mă putea concentra strict în a cânta şi a studia la pian pe toată durata concursului fără să mă îngrijorez de absolut orice altceva organizatoric sau administrativ, lucru destul de rar întâlnit în aceste arene competiţionale pianistice, de obicei, partea pianistică ajungând cumva ultima grijă în căutările necruţătoare de hoteluri, săli de studiu cu pian decent şi organizări primitive odată ajunşi la anumite concursuri internaţionale.

Experienţa la "Arthur Rubinstein Competition" este extrem de intensă, similară unei căderi în aer liber… fiind adrenalină cu toate aromele posibile, de la frică la extaz, care la final se termină mult prea repede, comparând cu cât de multe ore au fost strivite sub aceste clape în sălile de studiu.

După cum aţi observat probabil, primele impresii muzicale oferite publicului şi juriului din Tel Aviv au fost presărate cu două piese din repertoriul românesc - Toccata şi Pavana din Suita op.10 de George Enescu, simţind cumva o uşurare de a porni spre aceste ghilotine ale concursului de pe un plai cunoscut muzical, un plai cunoscut şi trăit, plaiul românesc, dar şi o mare mândrie în acelaşi timp, având ocazia de a prezenta aceste două suveniruri muzicale româneşti pe o scenă atât de mare şi vizualizată internaţional.

Repertoriul, în general, a fost extrem de epuizant, fiind exploatat nu numai pe partea solistică, de recital, dar şi în muzică de cameră cu Cvartetul de Schumann, în concert clasic cu orchestră cu faimosul La major de Mozart şi, în ultimă instanţă, cu Concertul de Prokofiev nr. 3 în Do major. Repetiţiile contracronometru şi în variante unicat, având doar câte o singură repetiţie înainte de fiecare prestaţie, au adăugat destul de mult presiune şi emoţii pentru ce fel de cadenţă voi întâmpina după fiecare concert.

Din câte înţeleg, aţi avut deja un concert în Israel ca urmare a succesului de la Concursul Rubinstein. Vă rog să detaliaţi. Unde s-a desfăşurat şi la invitaţia cui? Ce alte proiecte urmează în continuare?

Imediat după gala concursului şi festivitatea de premiere, câştigătorii primelor trei locuri de pe podium participăm într-un turneu de concerte în Israel şi, efectiv, am fost luat pe sus de către organizatori, deja până în momentul de faţă oferind încă cinci concerte în jurul Israelului, urmând a finaliza turneul cu încă trei concerte, cele mai reprezentative fiind la Tel Aviv, Ierusalim, Ajdod şi Haifa. Sălile sunt destul de generoase… cu public pornind de la 700 de persoane sold-out, până chiar şi la 1400 de persoane cât am avut în Ierusalim.

Următoarele proiecte majore pentru mine se vor desfăşura în Japonia şi China la începutul lunii septembrie, fiind invitat, ca laureat al acestui concurs, de a participa la alte nouă concerte. Apoi, imediat, revin pe plaiurile româneşti pentru a-mi inaugura primul meu festival de pian, "Neamţ Piano Festival", ca director artistic, în oraşul meu natal, Piatra Neamţ; festival cu patru concerte destul de excentrice şi moderne în jurul pianului. Primul concert va fi inaugurat cu Tablourile dintr-o expoziţie de Musorgski, combinate cu o serie de live-video maping, urmat de un concert de Dansuri la patru mâini, un concert jazz cu pian şi voce, fiind prezentate cântece de Rahmaninov, de exemplu, parafrazate jazz şi chiar Dublul concert pentru vioară şi orchestră de Bach, orchestra şi a doua vioară fiind prezentate de pianist, având a doua vioară cântată efectiv în stil jazz şi… Încheiem cu un concert simfonic cu Orchestra "Mihai Jora" din Bacău, având ca solişti pe Luca Ocros, care şi el a fost concurent la Concursul Rubinstein din Tel Aviv, cu Concertul nr.2 de Rahmaninov, şi pe mine în primul concert de Ceaikovski. Dacă există interes, detaliile se pot găsi pe internet pe pagina mea sau la www.neamtpianofestival.ro.

Intenţionaţi să continuaţi activitatea competiţională?

În continuare sper ca singura competiţie la care să particip să fie împotriva gândului de a mai participa la alte competiţii şi să mă concentrez momentan pe o dezvoltare pianistică spre următorul nivel, cât mai clar şi original, în tainele acestui instrument.