Sînziana Mircea, una dintre cele mai active tinere pianiste de origine română, se află zilele acestea într-un miniturneu. Artista este absolventă a Şcolii Superioare de Muzică şi Dans din Koln şi a Şcolii Guildhall din Londra. De asemenea, aceasta este primul pianist român admis la Accademia Pianistica Imola "Incontri col Maestro" din Italia. Despre periplul său american am vorbit chiar cu muziciana.

Sînziana Mircea, zilele acestea te afli în Statele Unite ale Americii unde susţii mai multe recitaluri. Cum este această experienţă pentru tine?

Este o experienţă minunată. Într-adevăr, acum sunt la Washington, unde duminică am susţinut un recital la reşedinţa ambasadorului României la Washington; un recital superb, cu muzica lui Enescu şi nu numai, cu o audienţă foarte, foarte caldă şi o atmosferă de sărbătoare.

Punctul de maxim interes al acestui turneu al tău este debutul la Carnegie Hall.

Ştiţi, e o glumă între muzicieni…Un turist a oprit un muzician pe stradă în New York şi l-a întrebat: - Cum ajung la Carnegie Hall? Şi răspunsul muzicianului a fost simplu. - Practice, practice, practice! Am urmat acest sfat şi am studiat. Adevărul însă este că nu este prima mea experienţă în America; am debutat aici la 11 ani, tot la Washington, apoi am avut un turneu de cinci recitaluri în cinci oraşe americane la 14 ani. Acum doi ani am fost unul dintre bursierii admişi de Van Cliburn Fundation la Piano Texas Festival Academy, iar în această vară am participat în Miami International Piano Festival Academy, unde am şi câştigat premiul de debut. Aşa că, de la un eveniment la altul, s-au făcut mai multe conexiuni şi a apărut şi această oportunitate de a cânta la Carnegie Hall - nu orice repertoriu, ci am vrut neapărat să cânt Enescu cu ocazia celor 135 de ani de la naşterea marelui nostru compozitor. Aşa că am ales două suite de Enescu - în stil vechi şi op.10 - şi apoi, în a doua parte a programului, Ravel, Bach, Mussorgski. Şi toate acestea sunt cu o ocazie foarte specială. La fel ca la Washington, recitalul este dedicat Zilei Naţionale a României.

Aşadar, propui un repertoriu interesant publicului american. Cum ai fost primită până acum?

Până acum, foarte, foarte călduros. Am cântat şi partea aceasta clasică, dar la Washington am introdus în program şi propriile mele transcripţii pe teme româneşti - Sanie cu zurgălăi, Trandafir de la Moldova, Hai, hai cu trăsioara sunt jucăriile mele cu care mă dezvălui publicului în altă lumină. Şi atât românii prezenţi în sală, cât şi americanii au apreciat foarte mult.