Din nou la drum - Răzvan Suma şi Horia Mihail, pentru un nou turneu "Vă place" cu semnul întrebării. De această dată, un semn al întrebării precedat de un cuvânt cu două continuări. "Vă place Schu…?" se numeşte această ediţie; fie Schubert, fie Schumann. Cum aţi ajuns la formula de program de anul acesta? Este una ceva mai tradiţională comparativ cu Vă place tango?, nu?

Având în vedere că eu am pornit la acest frumos drum Vă place, care mi-a plăcut foarte mult de la început, cu un limbaj extrem de tradiţional, adică Vă place Bach?, după care am trecut la Vă place Brahms? - la fel de tradiţional, a fost doar o oază de comercial cu Vă place tango?. Ne-a întors, bineînţeles, la clasic, pentru că acesta este conceptul. S-ar putea să mai trecem prin zone mai comerciale, dar nu ştiu ce va fi la anul.

Am spus ceva mai tradiţional din perspectiva programului, însă, să recunoaştem, e destul de proaspăt la noi ceea ce cântaţi dumneavoastră. Nu auzi în fiecare zi nici Arppeggione, nici cele 5 piese în stil popular de Robert Schumann. Cum a fost pregătirea programului?

Vorbind cu colegi violoncelişti, toţi m-au întrebat "Dar de ce Schubert? De ce au ales Arppeggione?". Trebuie să menţionez că această sonată are un nivel de dificultate foarte înalt şi, practic, violonceliştii nu prea aleg acest repertoriu din cauza dificultăţii. Îmi amintesc că un prieten mi-a zis că în nici un caz nu ar alege el să cânte Arppeggione, ci ar aborda-o doar dacă ar fi impusă. De exemplu, se poate impune într-un concurs. Este adevărat că eu am participat la multe concursuri în care s-a cerut această sonată şi de asta am decis să aleg acest repertoriu, pentru că mi se pare că trebuie să-mi demonstrez mie câteodată nişte lucruri. Şi această sonată, pe lângă alte piese cum ar fi Haydn - Re major sau Concertul de Şostakovici nr.1 sunt la limita tehnicii violoncelistice. Şi atunci, se interpretează rar; acesta este motivul pentru care se cântă puţin repertoriul acesta. În rest, opusul de Schumann l-am ales din mai multe puncte de vedere; în primul rând coloristica lui Schumann este extraordinară, frumuseţea muzicii lui Schumann este, de asemenea, la un nivel foarte ridicat şi, pe lângă asta, am un motiv subiectiv - acum zece ani porneam la drum cu acest concept de turneu tot cu Schumann; îl sărbătoream. Şi am zis… după zece ani… o reîntoarcere. M-am întors şi la pianistul cu care porneam atunci în turneu cu Romanian Piano Trio şi este o ediţie aniversară. Despre asta e vorba. Acel turneu începea exact cu 5 cinci piese de Schumann. E adevărat că celelalte nu au fost în repertoriu.

Simţiţi că s-a schimbat ceva în percepţia asupra muzicii clasice, în general, şi asupra muzicii de cameră, în special, în acest deceniu de când faceţi turneele? Din perspectiva publicului, bineînţeles.

În 2006, la Sala Radio au fost 250 de oameni. Cam în toată ţara, în afară de un oraş - Iaşi, nu exista public de muzică de cameră. La Iaşi exista pentru că era un public crescut de două cvartete foarte cunoscute - Voces şi Ad Libitum. Între timp, noi alături de alte proiecte similare cred că am făcut o muncă de pionierat - am crescut, pur şi simplu, acest public de muzică de cameră, un public special, care nu este neapărat acelaşi public ca acela pentru simfonic; şi cred că am făcut foarte mult pentru viaţa muzicală şi pentru muzica de cameră în special. Alături de Romanian Piano Trio, alături de toate turneele acestea Radio România în care se încadrează şi acest proiect Vă place Schu…? şi cred că beneficiul este de ambele părţi. Nu numai pentru public, ci, de asemenea, pentru noi. Este binecunoscut faptul că turneul te face să aduci repertoriul la un nivel mai bun şi atunci clar că devenim şi noi mai buni. Acesta este, practic, obiectivul şi aceasta este realitatea acestor turnee.

Aşadar, şapte recitaluri, între 7 şi 18 noiembrie. Voi aminti foarte pe scurt itinerariul - Deva, Alba Iulia, Craiova, Timişoara, Iaşi, Bucureşti, Piteşti. - popasuri în toate zonele istorice ale României. Vă dorim drum bun şi un public cât mai numeros!

Mulţumesc foarte mult!