În perioada 16 - 30 octombrie 2016 s-a desfăşurat la Roma ediţia a 5-a a Festivalului Altre Risonanze. Detalii în interviul următor:

Punctul de greutate al ediţiei din acest an îl constituie muzica românească, în aranjamente noi, pentru ansambluri instrumentale inedite. Cum aţi gândit, ca director artistic, locul muzicii româneşti în economia programului?

Bineînţeles că muzica românească a avut un rol foarte important pentru că acest festival a fost organizat în colaborare cu Accademia di Romania la Roma şi Institutul Cultural de la Bucureşti. E clar că am dorit să aducem atât muzica românească din genul cameral - şi aici este vorba despre primul recital din acest festival, unde eu am cântat la clavecin o serie de toccate din Tratatul Il Transilvano de Diruta şi o transcripţie pentru clavecin a Cântecului de Paul Constantinescu -, cât şi simfonică, festivalul încheindu-se cu prima Rapsodie de George Enescu, în varianta reorchestrată a dirijorului Andrea Riderelli. Am făcut acest lucru şi pentru că, fiind la cea de-a V-a ediţie a festivalului, am văzut că de-a lungul timpului publicul din Italia a apreciat extrem de mult muzica românească. A fost îndrăgită în primul rând de către interpreţii care au propus-o în concerte, iar apoi foarte mult de către public. La sfârşitul ultimului concert de duminică, 30 octombrie, lumea era încântată de această primă Rapsodie a lui George Enescu; o muzică extrem de vie, de naturală şi de plăcută în plan european.

Toccata lui Paul Constantinescu ai interpretat-o la clavecin?

Exact. Am făcut o variantă pentru clavecin, iar apoi tema cu variaţiuni, Cântecul lui Paul Constantinescu a fost reorchestrat de către Andrea Riderelli în variantă pentru orchestră de cameră şi trebuie să spun că ne-am dat seama de valenţele orchestrale ale muzicii pentru pian a lui Paul Constantinescu. Se ştie că, de foarte multe ori, în momentul în care e vorba de o muzică scrisă pentru pian, compozitorii au o gândire orchestrală. Acest lucru s-a revăzut şi retrăit în varianta pe care Andrea Riderelli a propus-o pentru orchestră de cameră. A sunat extraordinar de bine această temă cu variaţiuni pentru un mic ansamblu de coarde şi suflători.

Aţi colaborat cu o serie de artişti importanţi, printre care şi mezzosoprana Lavinia Bocu.

Pe Lavinia o cunoşteam de la Roma; ea cântă de foarte multe ori în capitala Italiei şi îmi plăcea vocea ei. A fost o surpriză extrem de plăcută - o voce fantastică, de o foarte mare forţă expresivă şi chiar din momentul în care am avut prima repetiţie am fi putut fi deja în concert, în faţa publicului, pentru că era extrem de bine pregătită. Deci, a fost o surpriză extrem de plăcută colaborarea cu Lavinia. După aceea, bineînţeles, a fost vorba şi despre o colaborare cu un bariton din Italia, celebrul bariton Furio Zanasi, într-o partitură românească: Cântecele pe versuri de Clement Marot de George Enescu, o partitură extrem de frumoasă. Şi această suită de lieduri a impresionat extrem de plăcut atât pe muzicienii care au interpretat-o, cât şi publicul din sală.

Următorul proiect al Ciprianei Smărăndescu care ar fi?

Probabil o nouă înregistrare pentru CD. Mă pregătesc deja pentru concertul din România, care va avea loc în iunie 2017 cu Orchestra de Cameră Radio. În afară de acestea vor fi o serie de concerte la Roma, pe lângă foarte multe lecţii de clavecin. Am deja o mică clasă de clavecin aici, la Roma, pornind de la copilaşi foarte mici până la oameni în toată firea.