ACUM:
22.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Interviuri Înapoi

FESTIVALUL RADIRO 2016: Interviu cu dirijorul Cornelius Meister

Publicat: joi, 29 Septembrie 2016 , ora 11.52

Cu o activitate intensă atât în stagiunile simfonice cât și în cele de operă, Cornelius Meister va prelua în viitor conducerea ansamblului Operei din Stuttgart și are deja proiecte precise de colaborare cu Metropolitan din New York. L-am reîntâlnit cu ocazia concertului susținut în 29 septembrie 2016 în cadrul festivalului RADIRO după succesul obținut în cadrul precedentei ediții a Festivalului Internațional "George Enescu".

Mă simt foarte norocos să revin în România căci am păstrat amintiri extraordinare legate de felul în care a fost primită aici Simfonia a VIII-a de Mahler (înterpretată împreună cu ansamblurile orchestrale și corale ale Radio-ului din București - n.red). A fost o experiență cu totul deosebită. Mă simt foarte norocos să pot reveni și să ofer și Orchestrei Simfonice Radio din Viena ocazia de a cunoaște pentru prima dată publicul din București !

Vorbiți-ne despre acest ansamblu pe care îl conduceți deja de 6 ani...

- Există în Viena mai multe orchestre și fiecare dintre ele are un profil distinct. In acest context putem spune că cea a Radio-ului promovează repertoriul cel mai nou, mai inovator. De altfel un exemplu este și programul de la București: avem chiar oprimă audiție absolută, apoi Concertul de Weinberg și prima Simfonie de Sibelius care nu se aud prea des. Aceasta ar fi o notă specială a Orchestrei Simfonice Radio din Viena care își propune să aducă în atenție lucrări mai puțin cunoscute, deschizătoare de drumuri, pe care alte orchestre le cântă mai rar. 

Deci într-un oraș cu o asemenea tradiție muzicală și cu un statut de Oraș al muzicii, ansamblul dumneavoastră este profilat mai ales pe noutăți ?

3 Da, într-adevăr. Dar în același timp acordăm o mare importanță păstrării tradiției vieneze de a face muzică: de exemplu, folosirea unor anumite instrumente specifice - așa cum sunt acele oboaie utilizate doar la Viena sau sunetul corzilor - de fapt școala instrumentelor cu coarde și arcuș - este realmente inspirată de tradiția vieneză. Este ceva foarte important pentru noi să încercăm să păstrăm cu seriozitate amprenta acestei tradiții chiar și atunci când interpretăm o lucrare nouă, la fel cum am interpreta o simfonie de Brahms sau de Beethoven. 

Sunteți german și v-ați format în tradiția muzicală germană; a trebuit să vă adaptați la acest specific austriac?

Da, cu siguranță. Chiar dacă vorbim aceeași limbă în Germania și în Austria ( de fapt nu este chiar aceeași, dar foarte apropiată) este vorba despre culturi și mentalități diferite. In ce mă privește, am avut foarte mult de "învățat" la Viena despre Haydn, despre Mozart și despre Brahms. Nu trebuie uitat că această lungă tradiție muzicală din trecut s-a păstrat în mare parte; chiar și sălile în care noi concertăm astăzi sunt de cele mai multe ori aceleași în care - de exemplu - Gustav Mahler și-a ascultat propriile lucrări. Nu trebuie să uităm că și formațiile sunt aceleași și tocmai acest sentiment al tradiției care trăiește în continuare îmi face o mare plăcere!

Ați ales pentru partea a doua a serii Sibelius; de ce prima dintre simfoniile sale ?

Este parte a unei integrale a Simfoniilor de Sibelius pe care ne-am propus-o Orchestra Radio din Viena și cu mine în ultimii ani. Cea mai mare parte a acestui ciclu am realizat-o deja și ne lipsesc doar câteva opusuri, de exemplu Simfonia a VII-a.

Am știut din start că nu vom începe cu prima simfonie proiectul nostru Sibelius; mi s-a părut mult mai adecvat să ne ocupăm întâi de partituri mai cunoscute - așa cum sunt simfo9niile cu numerele 2 sau 5 - și abia mai târziu să ajungem și la cele mai puțin cunoscute. Din punctul meu de vedere Simfonia I are ceva special; este foarte aproape de sufletul meu căci simt aici o energie, o forță pe care nu le găsești prea des în prima dintre simfoniile unui compozitor. (Dacă ne gândim, de exemplu la cea dintâi a lui Brahms: se simte aici cât de mult a așteptat el pentru a cuteza să abordeze acest gen, cât s-a străduit să publice o asemenea lucrare.)

Prima simfonie a lui Sibelius relevă o extraordinară bucurie de a explora dar este, în egală măsură, foarte profundă și melancolică, puțin misterioasă poate... Când la final (așa cum se întâmplă destul de des la Sibelius) această întunecare posomorâtă se risipește și putem spune că cerul se limpezește deodată și se colorează atât de frumos ai sentimentul că te învăluie fericirea... este un aspect care mă încântă la acest autor și tocmai această bogăție de culori expresive ne-a captivat pe noi - Orchestra Simfonică Radio din Viena și pe mine - în a realiza cu multă căldură, de-a lungul anilor, viziunea noastră asupra acestui proiect Sibelius.

Anca Ioana Andriescu