Aida Carmen Soanea, anul acesta aţi lansat un nou disc, cu muzică de Norbert von Hannenheim. Ce ne puteţi spune despre această apariţie?

Este ceva absolut nou, dat fiind că acest nume - Norbert von Hannenheim - în 2006, când am început descoperirea proiectului, era încă necunoscut.

Istoria a început după un recital aproape de Munchen, după care un profesor de la universitatea de acolo a venit cu o pagină, circa 30 de măsuri, spunându-mi că aceasta a avut-o la un colocviu în Berlin cu câţiva ani în urmă, unde se ţinuse o lucrare despre tema Schoenberg şi şcoala sa din Berlin. Iar acest Norbert von Hannenheim, care a fost născut la Sibiu în 1898 şi trecând prin Budapesta, prin Graz, ajungând deci până la Schoenberg, la Berlin, ajunsese ca în anii '30 să câştige anumite premii destul de importante pentru timpul său. Chiar Schoenberg zicea de el "este unul dintre elevii mei cei mai buni". Însă, fiindcă în 1933 situaţia politică s-a schimbat în Germania şi Norbert von Hannenheim chiar dacă era german de naţie a avut mari probleme, pentru că făcea parte în primul rând din muzica degenerată, şcoala Schoenberg. El a fost interzis complet, ceea ce a făcut viaţa lui foarte dificilă. Nu a dorit să plece însă din Berlin; a rămas până la începutul anilor '40.

Prietenii îl descriau ca un caracter foarte dificil cu probleme psihice. Câţiva prieteni i-au recomandat să-şi închidă toate manuscrisele într-un geamantan care a fost pus într-o bancă în Berlin şi care, din păcate, în '44 a fost bombardată complet. După această dispariţie Von Hannenheim a avut iarăşi un atac schizofrenic, după care a fost dus cu forţa la un spital unde, în urma tratamentelor, în septembrie 1945 a decedat.

Însă, când în 2006, eu am început proiectul şi căutam peste tot cine ştie ceva de Hannenheim, toate datele acestea nu se ştiau încă. De-abia în 2008 a apărut o carte de un muzicolog, Herbert Henck, în care toate aceste date despre viaţa lui personală au ieşit la iveală; căci până atunci nu se ştia nimic. Am avut contact cu foarte mulţi muzicologi, cu persoane din familie, cu alţi compozitori asemănători de la care aveam câte-un comentariu "A, asta ar putea să aibă încă o partitură… Ah, acolo s-ar putea găsi încă ceva!"

Deci, am reuşit să adun tot acest material şi să îl pasionez şi pe pianistul cu care am înregistrat, pe Igor Kamenz, pentru acest proiect şi să scoatem la iveală aceste lucrări care pentru repertoriul de violă, pentru repertoriul mai ales din şcoala schoenbergiană reprezintă o enormă descoperire, prin simplul fapt că sunt foarte multe lucrări. Este vorba de două sonate, o suită, trei piese şi un duo de vioară şi violă.