ACUM:
22.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Interviuri Înapoi

FESTIVALUL RADIRO 2016. Interviu cu pianista Zee Zee

Publicat: vineri, 23 Septembrie 2016 , ora 15.29

Pianista Zee Zee (Zhuo Zhang) este solista concertului din 23 septembrie care deschide Festivalul RADIRO. Ea interpretează Concertul nr.2 de Serghei Rahmaninov.

De vorbă cu muziciana Zee Zee, unul dintre pianiștii excelenți ai Chinei, în momentul de față înaintea unei premiere: prima sa prezență ca solistă aici, în România. Cum trăiți de obicei astfel de experiențe, și cum credeți că va fi acest concert și întâlnirea cu publicul de la București?

Studiez, mă pregătesc foarte intens, foarte temeinic. Mă asigur că totul e perfect pus la punct, mă asigur că îi pot oferi publicului cele mai bune povești muzicale ale mele și că pot transmite cum îl înțeleg pe Rahmaninov tuturor celor din sală.


Nu vă încântă perspectiva unor locuri noi unde călătoriți, a întâlnirii cu un public pe care nu l-ați mai cunoscut vreodată?

Ba da, întotdeauna simt asta, mai ales când se întâmplă pentru întâia oară. Este pentru prima dată când voi cânta în România, prima în București și de-abia aștept întâlnirea cu melomanii români!


Toamna trecută am avut ocazia s-o urmărim, în Festivalul "Enescu", pe Yuja Wang interpretând Concertul nr. 2 de Bela Bartok. De data aceasta, dumneavoastră propuneți al doilea concert de Serghei Rahmaninov, una dintre cele mai iubite creații ale repertoriului pentru pian. Care este povestea dumneavoastră legată de Concertul nr.2 al lui Rahmaninov și cum i-ați descrie arhitectura interioară, povestea muzicii sale?

Interpretez lucrarea de mulți, mulți ani... Țin minte că, pe când eram foarte mică și abia începusem să studiez pianul, în anii formării ascultam mereu, constant acest concert gândindu-mă că este cea mai dificilă și mai profund emoționantă piesă care a fost scrisă vreodată. Apoi, la vârsta de 13 sau 14 ani am dobândit în sfârșit capacitatea de a învăța concertul. Țin minte că l-am învățat în aproximativ o săptămână pentru că eram captivată de muzica sa și pentru că îl cunoșteam atât de bine. După cum știți, finalul celei de-a doua mișcări a fost folosit în numeroase filme, așa că este o lucrare în același timp extrem de populară și foarte specială, cred, pentru orice pianist.


Și o partitură extrem de solicitantă tehnic, presupun...

Sigur că da!


Veți cânta în compania Orchestrei Simfonice din Shenzhen și sub bagheta dirijorală a lui Lin Daye. Este, aceasta, o ocazie să vă întrebăm cum vedeți relația dintre solist, dirijor și orchestră. Și cum arată profilul dirijorului potrivit stilului dumneavoastră, Zee Zee?

Eu abordez, de fapt, fiecare concert cu orchestra ca pe o lucrare camerală. Este un parteneriat atât de apropiat... Facem împreună ca muzica să se întâmple - ceea ce este un sentiment extraordinar. Shenzhen Symphony este una dintre orchestrele din orașul meu natal, un ansamblu cu care am crescut de mică așa că eu cunosc foarte bine orchestra. Pe de altă parte, cu Lin Daye va fi prima colaborare, așa că sunt foarte familiară cu muzicienii din orchestră, dar abia la întâiul concert sub bagheta maestrului Lin Daye. Așa că sunt sigură că va fi o experiență minunată; plină de prospețime, toată lumea cunoaște lucrarea - va fi extraordinar.


Așadar, nu este deloc primul contact, ca solistă, cu Orchestra Simfonică din Shenzhen. Ce știți despre muzicienii din orchestră și cum ați recomanda ansamblul publicului român?

În ceea ce privește orchestra - aș reaminti că orașul Shenzhen este, după cum poate se știe, unul foarte tânăr al Chinei. Este un fel de Silicon Valley a acestei țări, acolo își au sediul numeroase corporații, este un centru al inventicii, un oraș al tehnicii prin de energie, de dinamism și pasiune. Și, da, în esență cam tot ce se întâmplă la Shenzhen este sinonim cu noul, creativitatea și dedicarea. Am urmărit Orchestra din Shenzhen crescând, evoluând și devenind, în momentul de față, un colectiv extrem de matur. Au atât de multă experiență, căpătată ca urmare a colaborării cu numeroși dirijori și soliști de valoare și a devenit un grup artistic matur.

Mă simt extrem de mândră de această orchestră din orașul meu natal - o iubesc, pur și simplu, foarte mult! Sunt muzicieni absolut extraordinari!


Pentru că am discutat despre Concertul nr. 2 de Serghei Rahmaninov, v-aș întreba dacă aveți un top al compozitorilor preferați? Care sunt numele care ocupă un loc special între preferințele dumneavoastră?

Este o întrebare delicată... Pentru că iubesc cu adevărat toată muzica, pe fiecare compozitor. Aș spune că în etapa actuală, dacă aș fi nevoită să aleg câțiva autori pe care îi ador fără rezerve, aceștia ar fi Schubert, Schumann, Brahms și Maurice Ravel. Rahmaninov, bineînțeles. Însă în ceea ce-l privește, muzica sa este minunată, dar nimic nu se compară cu modul său de a cânta la pian. Pentru mine, muzicianul rus reprezintă mai mult o sursă de inspirație ca interpret, decât în calitate de compozitor.


Așadar, primul nume pe care l-ați indicat e Schubert, un compozitor care nu a semnat vreun concert pentru solist și orchestră. Așa că îl apreciați pentru muzica de cameră pe care a imaginat-o…

Da, ador muzica de cameră, să fac muzică de cameră reprezintă una dintre activitățile mele muzicale favorite. Iubesc să cânt împreună cu alții, ca parteneri, așa cum iubesc să cânt în concerte, ca solistă.


Ați câștigat primul Concurs internațional de Pian al Chinei, sunteți laureată a Concursului Gina Bachauer din Statele Unite ale Americii și a competiției Vladimir Krainev din Ukraina. De asemenea, aveți în palmares un premiu la Concursul Internațional "Regina Elisabetha" de la Bruxelles. Cum ați caracteriza experiența de a participa la un concurs internațional de interpretare, Zee Zee? Și în ce măsură au fost decisive aceste premii la recunoașterea dumneavoastră internațională?

În esență, îmi displace conceptul de concurs de interpretare. Competiții sunt cursele de cai, ideea nu e adecvat să se aplice artei, muzicienilor.


De acord cu dumneavoastră!

Totuși, din păcate, în lumea în care trăim, în care muzica clasică nu se mai bucură de un succes global, devine din ce în ce mai dificil să obții angajamente, să ai șansa de a apărea în fața publicului. Eu am considerat competițiile în primul rând un prilej de a mă pregăti foarte bine, le-am privit ca pe antrenamente foarte dure care să-mi forțeze limitele, în special când eram mai tânără. Prilejuri de a mă autodepăși, de a mă concentra, de a lucra și de a finisa cât mai bine posibil un repertoriu. Asta m-a determinat să-mi perfecționez tehnica, abilitățile muzicale în general. Când eram mai tânără, m-am gândit la concursuri ca la șanse de a cânta în public. Atunci când ești la început și nu există atât de mulți care te solicită să susții concerte, dacă dorești să fii pe scenă, la un moment dat, ai nevoie de exercițiu, pentru momentele în care te vei afla pe scenă. Nu e ca și cum te-ai încuia într-o sală de repetiții, fără vreo experiență în fața publicului și, deodată, devii un mare interpret - nu se întâmplă niciodată așa. Am tratat aceste competiții ca pe ocazii, ca pe o practică a experienței de scenă.

Interviu realizat de Ștefan Costache