ACUM:
19.00
Music box
Noutățile discografice din zona clasic, jazz&more.
Urmează: 20.00 Armonii preclasice O oază de liniște și echilibru.
Apoi: 21.00 Scena europeană Înregistrări sau concerte în direct.

Arhivă : Interviuri Înapoi

Dirijorul Riccardo Chailly și Festivalul de la Lucerna

Publicat: joi, 11 August 2016 , ora 12.48

Noul director muzical al Orchestrei Festivalului din Lucerna va dirija seara de deschidere a actualei ediții a prestigioasei manifestări în 12 august 2016 - concert transmis în direct în cadrul emisiunii Scena europeană. Cu acest prilej, Canalul Kultur 2 al Radioteleviziunii elvețiene a realizat un amplu interviu, pus la dispoziție de Uniunea Europeană de Radio.

A incepe la Lucerna cu Simfonia a 8-a de Mahler poate fi Muzică sau un fel de... nebunie?

Pentru mine este o capodoperă și mă număr printre cei care cred foarte mult în Simfonia a VIII-a de Mahler. Am avut norocul ca de-a lungul activității mele de muzician să dirijez destul de mult această lucrare, în diferite producții. Cumva este și un semn al destinului faptul că îmi voi începe relația cu Orchestra Festivalului din Lucerna dirijând singura simfonie pe care dragul meu prieten Claudio Abbado nu a interpretat-o... Este - cumva - un fel de început pornind de la rădăcinile trecutului, de la ceea ce Claudio a construit de-a lungul unui deceniu la conducerea acestei orchestre. Aștept cu mult interes acest moment cu atât mai mult într-o partitură atât de complexă cum este cea a Simfoniei a VIII-a de Mahler, care implică nu numai o remarcabilă textură simfonică încredințată orchestrei, ci și participarea celor trei coruri diferite, a celor 8 soliști, a unui alt ansamblu instrumental de suflători la care se adaugă și orga... Este într-adevăr un ansamblu foarte extins, foarte amplificat, foarte organic și ...este clar o provocare această lucrare!

Ce credeți că a determinat această concepție a lui Mahler - compozitorul de a trece dincolo de limitele cunoscute ale oricărei orchestre?

Eu cred a fost propriul său instinct și propria sa cultură ceea ce l-a făcut să caute să extindă această "școală" a universului simfoniei pe care a învățat-o prin intermediul profesorului său Anton Bruckner... Si cred că profunda sa cunoaștere a repertoriului clasic (mă refer la cel central-european, în principal tradiția germană a lui Mozart, Beethoven - desigur Brahms, Schumann, Mendelssohn, etc) împreună cu natura sa sprituală - a sa creativitate extinsă și fantezia lui fără limite - l-au făcut să simtă nevoia de a amplifica limbajul simfonic cât de mult se putea. Eu consider că mărturie a acestor încercări sunt nu numai paginile Simfoniei a VIII-a - care, într-un anume fel poate fi considerată singura lucrare teatrală pe care Mahler a compus-o vreodată, deoarece conține unele trimiteri la Scenele lui Faust de Goethe în cea de a doua jumătate, cu referiri la natură, cu descrieri despre cum ar trebui să arate un ipotetic decor - ci și "Das Lied von der Erde", care nu mai este o simfonie, ci o partitură simfonică în care este integrată si vocea, împreună cu orchestra într-o manieră atât de unică, de nouă pentru epoca în care a fost scrisă, demonstrând realmente dorința autorului de a extinde limbajul, de a atinge noi frontiere în muzică.

In opinia dumneavoastră, acesta este un punct final sau unul de început, căci practic după aceea nu a mai atins asemenea dimensiuni ...

Nu cred că în cazul lui Mahler se poate vorbi vreodată despre "un punct final" deoarece - în primul rând - el a fost un perfecționist, niciodată mulțumit de sine însuși și după fiecare interpretare începea o riguroasă, radicală revizuire a propriilor sale partituri (și avem numeroase documente în acest sens oferite de partiturile lui Willem Mengelberg, cu atât de multe adăugiri făcute de Mahler cu mâna sa) și apoi pentru că eu consider Simfonia a X-a o capodoperă pe care el nu a reușit să o termine dar care demostrează tendințele acestea de extindere: în termenii noilor dimensiuni armonice ilustrează aici un limbaj ce se apropie de sistemul dodecafonic al celei de a doua Școli Vieneze. Eu cred că dacă Mahler nu a fi murit în 1911 ne-ar fi oferit - prin ipoteticele sale Simfonii a XI-a sau a XII-a (după "Cântecul Pământului") - ceva și mai "inovator", poate chiar mai provocator, căci pe vremea lui Mahler muzica lui reprezenta o provocare a vieții, prin fiecare nouă simfonie interpretată. Marile polemici iscate de fiecare dată au condus - nu de puține ori - la o anume neglijentă în observarea autenticei calități a muzicii sale. In planul ideilor dar și în cel al realizărilor muzicale paginile lui au trezit opoziții prin spiritul lor inovator; noutatea muzicii, a universului său simfonic a fost poate prea mare, prea abruptă, prea "nouă".

Amintind despre Mengelberg și partiturile originale m-ați făcut să mă gândesc la îndelungata colaborare pe care ați avut-o cu orchestra Concertgebouw din Amsterdam - unde pare să se fi păstrat un nucleu extraordinar al informațiilor despre muzica lui Mahler... Acum veniți la Orchestra Festivalului din Luzern: aduceți cu dumneavoastră această enormă tradiție pe care ați avut ocazia să o "captați" la Amsterdam?

Ei bine, fiecare interpret aduce propria sa influență. Am învățat din tradiția muzicii lui Mahler existentă la Amsterdam cât am putut - și nu numai de la Mengelberg ci și de la marii săi urmași (de la Maestro Von Beinum - alături de care am avut ocazia să studiez și apoi Maestro Haiting) dar eu cred că este vorba despre un proces fără de sfârșit acela de a gândi și regândi propriul tău mod de a te apropia de un compozitor și de a deveni un interpret al său. Cred că Orchestra Festivalului din Luzern este una de talie mondială care s-a format în stilul lui Abbado și al viziunii sale asupra lui Mahler; pe când eram foarte tânăr - fiind asistentul lui Abbado la Scala - am început să îl descopăr pe Mahler prin intermediul lui, prin concertele pe care le-a realizat la începutul anilor '70. Orchestra Festivalului din Luzern are așadar o enormă cunoaștere fundamentală a acestei muzici ceea ce, totodată, trebuie să ne facă să ne așteptăm și la o manieră diferită de interpretare a lui Mahler. Este ceva fascinant; în ceea ce privește viitorul, vom continua să avem lucrări de Mahler la Luzern și vom lărgi repertoriul și prin creații ale altor compozitori pe care ansamblul nu i-a abordat încă.

Ideea programării acestei Simfonii a VIII-a pentru a marca începutul activității dumneavoastră ca director muzical al festivalului a fost a organizatorilor?

Da. Cred că Michael Haefliger a fost cel foarte determinat să realizăm această lucrare în primul rând pentru că ea lipsea din marea tradiție a interpretărilor mahleriene ale acestei orchestre; în al doilea rând pentru că - venind la Leipzig în 2011 când am realizat întreg ciclul Mahler acolo, a asistat la interpretarea mea asupra acestei simfonii cu Orchestra Gewandhaus și a dorit să programeze aici această lucrare cu mine si ansamblul său.


Ce v-a făcut să acceptați preluarea conducerii Orchestrei Festivalului de la Lucerna ? Puteați refuza...

Am fost norocos să pot spune DA, nu numai luând în considerare calitatea acestei orchestre ci și calitatea Festivalului ! Nu uitați că vin la Luzern de peste douăzeci de ani, între Concertgebouw Orchestra și Gewandhaus. De aceea pot spune că mă simt foarte "acasă" în acest oraș, în atmosfera de aici. Al doilea motiv al meu a fost faptul că este singura poziție de Dirijor șef posibilă în paralel cu postul de Director Muzical la Teatrul "La Scala". La Luzern trebuie să fiu o perioadă în luna august și apoi o alta în octombrie, pentru turnee și aceste săptămâni sunt singurele pe care îmi pot permite să le "inserez" în stagiunea mea de lucru la Scala.

Sper să nu vă supărați dacă vă consider un "workaholic" căci atunci când ați putea fi în vacanță preferați să veniți la Lucerna...

Da...Marele meu noroc este că îmi pot cumva organiza programul - și mă refer aici nu numai la aparițiile profesionale și ci la viața de familie, la timpul petrecut cu soția mea, alături de care mă bucur de fiecare clipă împreună - stabilind și perioade de odihnă în diferite luni ale anului. Așa că nu mă mai consider un "workaholic" acum , comparând cu ultimii 20 sau 25 de ani când activitatea mea a fost foarte, foarte intensă ca șef de orchestră, dirijor șef sau dirijor oaspete.

Această orchestră a fost așa de mult legată de Claudio Abbado, erau prietenii lui și - cumva - încă mai sunt. (Imi amintesc de primul concert după dispariția lui când atât de mulți dintre membrii ansamblului au vărsat lacrimi de emoție.) Cum vă simțiți preluând acest colectiv atât de mult legat de o altă personalitate ?

Ei bine, pentru mine este,desigur, o moștenire impresionantă. Dar faptul că am crescut alături de Abbado așa de mulți ani în teatrul La Scala, chiar și înainte de a-i deveni asistent, dar și după aceea, mi-a dat un sentiment de încredere, cunoscând modul său de a face muzică dar și calitatea orchestrei. Deaceea am primit această provocare cu multă convingere, cu întreaga mea pasiune și energie (căci este foarte necesară - trebuie să ai acel "foc interior" zilnic care să te facă apt să proiectezi gândurile tale interpretative, concepția ta ca dirijor asupra orchestrei).

Image result for riccardo chailly

Ce doriți să fiți pentru cei din orchestră: un prieten, un dirijor șef, un sfătuitor sau doar cineva care trasează anumite direcții ?

Sper să fiu - să spunem - un "dirijor confortabil" în fața unei orchestre care să înțeleagă nu numai ceea ce tehnica dirijorală îi arată ci și ceea ce gândesc. Prin "gândurile mele" înțeleg nu numai aspectele interpretative ci și linie muzicală, direcții pe care le vom urmări în anul viitor, identitatea orchestrei, acest INTREG pe care nu îl poți diviza - sunt aspecte care se integrează într-un tot.

Așadar vreți să intrați în ADN-ul acestei orchestre !

Desigur - trebuie să fie ceva natural și nu uitați că așa ar trebui să fie și din partea celor din orchestră către mine...Ar trebui să ne integrăm cumva propria natură.


Traducere și adaptare de Anca Ioana Andriescu