Miercuri, 20 aprilie 2016, pianista Karina Şabac revine pe scena Studioului de concerte "Mihail Jora" (de exemplu, anul trecut a fost solista unei partituri mozartiene), în timp ce dirijorul olandez Marijn Simons debutează pe acest podium.

Pianista Karina Şabac:

Concertul nr.2 de Beethoven l-am interpretat cred la vârsta de 16 ani; a fost primul concert pe care l-am cântat, la Filarmonica din Berlin, când studiam în capitala Germaniei. E un concert care-mi este foarte drag. De asemenea, Marijn Simons şi cu mine am lucrat mult cu ideea şi conceptul instrumentelor baroce în minte şi este foarte interesant. Fiind un concert scris atât de devreme în viaţa lui Beethoven se pot aplica multe principii şi idei pe care le poţi lua din studiul pe care l-am făcut pe instrumente de epocă - hammerklavier, klavier cembalo…

Şi totuşi aici veţi apela la instrumentele tradiţionale momentului acesta, mileniului III.

Da, chiar un pian Bosendorfer extraordinar de impozant şi mare, dar ca sunet mi-a plăcut foarte mult când l-am încercat, la Radio, sub scenă, unde stau pianele de obicei. Mi-a plăcut pentru că are totuşi un sunet transparent şi… acum, sigur că noi cântăm pe piane moderne, dar poţi să cânţi cu agogica şi având în minte ideile timpului respectiv şi principiile din acea vreme.

Este o problemă de interpretare, de stilistică a epocii...

Chiar mai mult decât atât; eu aş spune că nu este doar o chestiune de interpretare, ci este o manieră de studiu. Noi, ca interpreţi, trebuie să studiem constant ceea ce a vrut să spună compozitorul, care ar putea fi un nou sens - de fapt sensul, căci nu trebuie să re-interpretăm sau să re-inventăm lucrurile, trebuie doar să le descoperim ... Este acelaşi concert care se cântă de 200 de ani, dar noi trebuie să îl prezentăm şi - împreună cu orchestra - să încercăm să găsim într-o repetiţie acelaşi sunet, aceeaşi bază, ca o unitate...

Dirijorul Marijn Simons

Vă aflaţi la o primă întâlnire nu numai cu Orchestra de Cameră Radio, ci şi cu publicul bucureştean!

Este minunat să mă aflu aici, în această sală frumoasă şi să am ocazia să colaborez cu această orchestră. Am mai fost deja "dirijor oaspete" de câteva ori la Sibiu şi este onorant să mă aflu acum aici, la Bucureşti.

Bucureştiul este, aşadar, al doilea oraş românesc pe care îl vizitaţi ca dirijor... Dar am văzut că aţi acumulat experienţe în Europa de Est, în Ucraina, în Rusia...

Da, am dirijat de câteva ori acolo, dar în ultima perioadă activitatea mea se desfăşoară mai ales în Germania - cu Filarmonica din Stuttgart, apoi la Festivalul de Operă din Heidenheim, la Teatrul din Koblenz, aşa că am mai multe angajamente în Germania în aceste luni.

Sunteţi şi compozitor… Sunteţi aşadar legat de muzica nouă, dar ca dirijor vă întâlniţi mai ales cu muzica unor epoci trecute!

În opinia mea nu există practic o diferenţă între muzica clasică şi cea contemporană dacă fiecare aparţine unui mare compozitor şi dacă ambele provin din aceeaşi "sursă" (cum s-ar spune)… Nu cred că este corect să vorbim despre mari diferenţe… Mie personal îmi face o extraordinar de mare plăcere să dirijez o simfonie de Schubert ca cea de aici, la fel cum mă bucur şi în cazul lucrării contemporane olandeze. Ca interpret, nu este nici o diferenţă pentru mine!

Am înţeles că autorul primei lucrări din program v-a fost profesor.

Da, este adevărat. A fost profesorul meu de compoziţie şi am păstrat un contact strâns, ne leagă chiar o prietenie, vorbim mult despre muzica fiecăruia dintre noi, iar această piesă - în mod special - am interpretat-o de multe ori. Sunt foarte bucuros să am ocazia să o prezint aici, la Radio, la Bucureşti şi trebuie să spun că orchestra interpretează această piesă excelent.

Muzica lui Daan Manneke, în general - şi această lucrare în mod special - argumentează faptul că o creaţie contemporană poate fi actuală, poate aparţine timpului prezent şi, totodată, să rămână foarte comunicativă, să transmită un mesaj emoţional. Sper că acest opus va fi primit bine şi de către publicul din sală şi de către ascultătorii de la radio.

Înţeleg că aţi căutat adesea să subliniaţi o legătură între piesele unui program pe care îl dirijaţi...

Ei bine şi contrastul poate fi o modalitate de a realiza conexiuni între diferite piese. Cred că piesa lui Daan Manneke reprezintă firesc - prin epoca în care a fost scrisă - un contrast cu celelalte două lucrări, dar cred că programul se leagă bine. Aceste partituri de Beethoven şi de Schubert sunt foarte interesant de alăturat căci Concertul nr. 2 este un opus foarte timpuriu în evoluţia componistică beethoveniană, iar această Simfonie a V-a de Schubert - care este preferata mea între celelalte scrise de muzicianul vienez - este foarte clasică. Eu găsesc aici evidente trimiteri spre modelul mozartian sau chiar spre cel al lui Haydn, şi tocmai de aceea îmi pare foarte uşor de asociat acestui concert de Beethoven, tocmai prin maniera sa clasică.

Aţi studiat vioară şi aţi cântat mult la acest instrument. V-a fost de folos în dialogul cu orchestra, cunoscând cu lejeritate acest limbaj instrumental?

Cred că te ajută foarte mult - şi în calitate de dirijor, şi în cea de compozitor - să poţi cânta bine la un instrument. Până nu demult am cântat adesea ca solist şi am acumulat şi câţiva ani de experienţă fiind concertmaestru şi aceste aspecte ajută! Desigur, nu aş vrea să se înţeleagă că susţin ideea că acei compozitori sau dirijori care nu sunt ei înşişi buni instrumentişti nu se pot descurca foarte bine; nu spun asta! Dar cred că te ajută. Şi mai ales în cazul acestei simfonii a lui Schubert, care... este o simfonie dar, în egală măsură, este şi un lied - un limbaj orchestral care cântă mereu, care evocă o atmosferă intimă... Cineva spunea că vioara este cel mai apropiat instrument de vocea umană şi atunci, în mod special, pentru interpretarea acestei simfonii, te ajută să fi cântat la vioară…