Vineri, 4 martie, Orchestra Naţională Radio va fi condusă de Cristian Mandeal, dirijor care propune un program alcătuit din Concertul nr. 2 op. 83 în Si bemol major pentru pian şi orchestră de Johannes Brahms, în care solistă va fi Oxana Corjos, şi Simfonia a III-a op. 55 în Mi bemol major "Eroica" de Ludwig van Beethoven. Şeful de orchestră ne-a vorbit despre complementaritatea acestor două lucrări:

Se leagă printr-o filiaţie foarte clară; Beethoven-Brahms este un drum de normalitate, ca să zic aşa, în evoluţia istoriei muzicii - Brahms fiind cunoscutul romantic-clasic al secolului XIX şi fiind, de fapt, ultimul mare simfonist de tip beethovenian. Bruckner iese deja din contextul acesta, are un alt limbaj, iar despre Mahler nu mai putem să facem nici un fel de referinţă atunci când vorbim de filiaţie. Aceste două lucrări mi se par foarte frumos complementare şi din punct de vedere al tonalităţilor - Si bemol majorul cu Mi bemol majorul - celor două lucrări. De fapt, acesta cred că este şi motivul pentru care am optat pentru această ordine de program şi nu invers. Aş fi putut să termin cu Concertul pentru pian, întrucât este o adevărată simfonie cu pian - ca şi Eroica, dar mi s-a părut mai interesant să leg acest concept de dominanta tonică, de Si bemol major spre Mi bemol major "Eroica", decât invers.

Reveniţi cu această ocazie la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio. Cum caracterizaţi acum acest ansamblu?

S-au schimbat generaţiile, s-a schimbat mentalitatea şi s-a schimbat, evident, şi cunoaşterea şi performanţa, în sensul în care orchestra de astăzi este, clar, pe un vârf a ceea ce înseamnă o orchestră din România şi are o capacitate sporită faţă de alte orchestre româneşti. Ceea ce este îmbucurător este şi faptul că mulţi, foarte mulţi oameni făcând parte din acest ansamblu continuă să fie pasionaţi de muzică şi să facă muzică nu doar din obligaţie şi ca o sursă de venit, ci cu plăcerea constantă de a îmbina utilul cu pasiunea.

Aş invita publicul în primul rând să vină la concert, pentru că ceea ce dă concertul pe viu nu dă niciodată o transmisie radio oricât de reuşită ar fi. Pianista Oxana Corjos este în plină maturitate în momentul de faţă; o să ofere o variantă foarte matură şi de referinţă pentru acest concert, în special în România, unde această lucrare este cântată extrem de rar de pianiştii noştri. Sunt foarte puţini pianişti care abordează această lucrare; este o lucrare de maximă îndrăzneală, socotită ca un fel de vârf pianistic absolut, mai mult chiar decât un concert de Rahmaninov - al treilea, sau Bartok. Brahms II este o lucrare pe care puţini pianişti din lume, în general, o abordează, iar atunci când o abordează, o fac întotdeauna cu reticenţă. Ca un mic comentariu, mi-aduc aminte de Berezovski, marele pianist cu care am dirijat o dată acest concert, şi care îmi spunea "Atunci când am Brahms II de cântat, trebuie să studiez şase ore pe zi, lucru care nu mi se-ntâmplă pentru un nici un alt concert."

Invit publicul, deci, să participe la acest concert. Este un concert complet, frumos, de înaltă ţinută culturală şi, bineînţeles, de mare densitate emotivă.