ACUM:
18.55
Promo
Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Urmează: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.
Apoi: 19.00 Music box Noutățile discografice din zona clasic, jazz&more.

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Ana Moura - concert la București, în cadrul turneului de promovare a noului său album

Publicat: luni, 29 Februarie 2016 , ora 12.15

Sâmbătă, 27 februarie 2016, cântăreața Ana Moura a concertat la București, la Sala Palatului. Evenimentul se înscrie în amplul turneu de promovare al noului său disc 'Moura'. Înainte de concert am putut afla de la artistă mai multe despre album, dar și despre alte aspecte ale vieții ei profesionale.


Acesta nu este primul dumneavoastră concert în România. Cum vă simțiți, cum credeți că va fi reîntâlnirea cu publicul bucureștean?

Data trecută când am fost aici, audiența a fost uimitoare și această sală este foarte frumoasă. Suntem nerăbdători să prezentăm noile cântece. Nu știm cum va reacționa lumea la ele, însă pot spune că este un show complet nou și sper că le va plăcea.


Ați scos un nou disc, intitulat 'Moura', care este deja unul de succes - a fost deja certificat cu discul de platină. Ce credeți că are special?

Este un disc lucrat cu același producător cu care am făcut și 'Desfado', iar ascultătorilor le-a plăcut foarte mult acel album. Acesta cred că este diferit, deoarece, după părerea mea, 'Desfado' era puțin mai 'crud', cu o anumită estetică în minte. Spre exemplu, am folosit tobe, însă nu am căutat o sonoritate vintage. De asemenea, claviaturile utilizate au avut același sound la bază. În acest nou album avem orga Hammond mult mai prezentă, care îi conferă o atmosferă 'spiritual', să zicem. Și sunt multe elemente deosebite: spre exemplu chitara portugheză, pe anumite piese, are parte de un tratament diferit - semnalul sonor a fost trecut printr-un amplificator de chitară electrică. Deci, are mici sonorități, care aduc o atmosferă diferită pe parcursul albumului.


Este a doua dumneavoastră colaborare cu producătorul Larry Klein. Cum funcționează acest parteneriat?

E din ce în ce mai… perfect. A funcționat foarte bine pentru 'Desfado' și acum aveam deja această complicitate așa că a fost simplu de lucrat în studio, pentru că am simțit imediat ce voia de la mine, ce voia să fac și să nu fac, așa că a fost foarte ușor să lucrez cu el.


De la albumul 'Desfado' încoace este evidentă schimbarea de sonoritate a muzicii dumneavoastră, mai ales în comparație cu albumele precedente. Cum percepeți această tranziție și mai ales cum credeți că au perceput-o fanii?

Am realizat că probabil am pierdut ceva fani, dar am și câștigat alții… Unii oameni doreau de la mine o strictețe mai mare în a păstra stilul tradițional și voiau să nu mă îndepărez prea mult, însă pentru mine ideea aceasta îmi pare lipsită de sens. Fado-ul tradițional este foarte frumos și a fost deja foarte bine cântat și înregistrat, dar anumite lucruri sunt specifice unei generații, unei anumite identități. Nu are sens, pentru mine, să fac ceea ce au mai făcut alții. Trebuie să-mi găsesc propriul eu. Îmi trăiesc viața fără așteptări și dintr-odată se ivește o experiență cu un muzician de jazz, sau unul de rock, sau pop. Dacă mă veți întreba dacă sunt o cântăreață de fado, voi răspunde că într-adevăr sunt una, dar cred că asta nu mă limitează la a face numai un singur lucru. Trebuie să-mi caut propriul drum și asta este ce am făcut în ultima vreme, deoarece este evident că aceste experiențe m-au făcut să mă simt motivată să caut noi sonorități. Spre exemplu am fost invitată la un jam-session al lui Prince, el organizează de obicei astfel de evenimente și invită mulți muzicieni, și am descoperit noi orizonturi muzicale prin cântul meu fado în tandem cu acești artiști. Asta mă motivează să caut mai mult și pentru albumele mele și să-mi găsesc identitatea.


Am observat, discutând cu alți artiști din genuri cu o istorie lungă, cum ar fi tango-ul sau flamenco-ul, că aceștia văd genurile într-o continuă schimbare. Anumiți chitariști mi-au spus că unul ca Paco de Lucia a influențat mai mult flamenco-ul, decât el a fost influențat de flamenco, în anumite aspecte. Cum vedeți această evoluție și pentru fado?

Știți, unii spun că albumul meu anterior, 'Desfado', a fost o schimbare pentru această generație pentru că acum majoritatea cântăreților de fado fac lucruri similare. Eu cred că fado-ul își urmează o evoluție naturală, ca oricare alt tip de muzică. Spre exemplu, Amalia Rodriguez era considerată o avangardistă, atât muzical, dar și datorită faptului că a căutat poeți care nu mai fuseseră cântați în fado până atunci. A cântat și în italiană, în engleză, spaniolă, a făcut multe piese cu instrumente precum saxofonul, și a explorat multe posibilități în cadrul generației sale. La momentul respectiv, ceea ce făcea ea nu era considerat fado, dar în zilele noastre muzicile ei sunt clasice. Probabil ceea ce fac și eu acum și oamenii cred că nu este fado, va fi considerat peste ani și ani ceva clasic. Nu avem cum să știm.


L-ați menționat mai devreme pe Prince, ați mai cântat și cu The Rolling Stones, Herbie Hancock. Care ați spune că a fost experiența dumneavoastră artistică preferată?

Toate au fost experiențe 'Uau!', însă am explorat mai multe cu Prince. Trebuie să mărturisesc că tocmai ce m-am întors din Paisley Park, unde am fost timp de două săptămâni. Prince lucrează la un nou album și am fost acolo să petrec ceva timp cu el și să cântăm împreună. Am avut ocazia să-l urmăresc producându-și albumul cu muzicienii și inginerii lui. Este o experiență uimitoare, pentru că este un geniu, cântă la foarte multe instrumente, și știe exact ce vrea de la fiecare muzician. Este incredibil cum totul vine din mintea sa. Le descrie și cel mai mic detaliu cum ar trebui să sune și mă face să visez că într-o zi aș vrea să po face și eu așa!


Care ați spune că este artistul dumneavoastră preferat, idolul, să zicem?

E greu de ales unu singur. Îl ador pe Mick Jagger pe scenă, cred că este uimitor, îl ador pe Prince și îl ador pe David Bowie. Cred că David Bowie a fost foarte important pentru muzică și pentru a deschide mințile oamenilor și a-i ajuta pe muzicieni să nu fie strict legați de un singur lucru, să fie liberi. Le-a permis muzicienilor să fie loiali propriilor identități și cred că David Bowie a fost foarte important.


Interviu realizat de Radu Mihalache