ACUM:
17.00
Perpetuum mobile
Actualitate, muzică bună, educație și ... un tonus optimist la final de zi.
Urmează: 18.55 Promo Informații despre evenimentele Radio România Muzical și ale partenerilor noștri.
Apoi: 18.59 Promo RRM Detalii despre cele mai interesante emisiuni ale zilei.

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Interviu cu contrabasistul Vasile Preotu Petrărașu

Publicat: marți, 9 Februarie 2016 , ora 15.56

Orașul San Sebastian din Spania este anul acesta desemnat Capitală Culturală Europeană. Cu această ocazie, Radio România Muzical a stat de vorbă cu mai mulți artiști de origine română care și-au desfășurat parte din activitate aici. Contrabasistul Vasile Preotu Petrărașu este de 23 de ani membru al Orchestrei Naționale a Țării Basce.


Domnule Vasile Preotu Petrărașu, dumneavoastră sunteți unul dintre muzicienii români care activează în Orchestra Simfonică Națională a Țării Basce. Cum ați ajuns să colaborați cu acest ansamblu?

A fost o chestiune și de noroc. Abia după revoluție am putut să iau contact cu colegi care deja erau acolo și care m-au ajutat. Am ieșit, practic, la 41 de ani, când deja e târziu; în artă este foarte târziu să mai părăsești țara, să pleci în altă orchestră. Dar, totul a fost o conjunctură favorabilă.


Cum ați fost primit acolo?

Destul de bine, dar abia după șase luni am început să vorbesc spaniolă, un fel de spaniolă chinuită, și cu timpul am putut să comunic mai ușor; îmi mai șoptea un fost coleg român ce trebuie să fac, pentru că înțelegeam indicațiile dirijorilor la început. Spaniola e o limbă care se învață destul de ușor. Dar, am fost primit bine.


Orchestra Națională a Țării Basce a cunoscut o ascensiune foarte frumoasă în ultimii ani. Cum ați resimțit dumneavoastră această perioadă?

Orchestra Țării Basce are și un rol de imagine, în sensul că aici e o parte a Spaniei cu probleme, ca și în Catalunia, și-atunci servește drept oglindă pentru cei de-aici. În realitate, au fost discuții, cel puțin în două ocazii, de ce să fie o orchestră la Bilbao și una la San Sebastian la cca 90km una de alta… până la urmă s-a optat pentru păstrarea acestei orchestre, pentru că ea servește politicii de a oferi o imagine culturală a Țării Basce… nu cum era în trecut, atentate teroriste și chestiuni de tipul acesta. Din cauza asta noi suntem mult pe drumuri. Aici avem un program total diferit de cel din România. Aici repetăm o săptămână și după aia cântăm același concert de cinci ori; cântăm în Bilbao un concert, unde deja este orchestră, cântăm în Pamplona, unde este o altă orchestră, și în Vittoria, capitala Țării Basce și două în San Sebastian.

Ce m-a impresionat de la început aici? Avem un public care umple o sală de 1800 de locuri, umple două concerte unul după altul. Este impresionant să vezi sala de fiecare dată aproape plină - mai rămân câteva scaune pe ici pe acolo, dar e un auditoriu mare, sunt abonații care vin la fiecare concert și sunt alături de noi.

Activitatea noastă este stabilită cu un an în urmă, de fapt. S-au făcut… de imagine… au fost focuri de artificii, s-a declanșat acest an cultural al San Sebastian-ului capitală culturală, dar noi ne-am urmat programul stabilit cu un an în urmă.


Așadar, chiar dacă este un an special, oricum activitatea orchestrei era una intensă, deci n-aveați ce să adăugați. Ați colaborat acolo și cu alți muzicieni români. Știu că, la un moment dat, dirijorul Cristian Mandeal a fost director artistic al orchestrei, nu?

Da, dar a fost un directorat împărțit cu un alt dirijor, însă a durat timp de zece ani. Maestrul Mandeal a fost șeful meu timp de zece ani aici. N-am cântat în România cu dumnealui cât am cântat aici. La Iași venea, dar destul de rar, pentru că era solicitat și ajungea mai rar acolo. A fost o colaborare lungă, s-au cântat programe diverse, poate este unica dată când am cântat Simfonia I de George Enescu… pentru că a fost maestrul Mandeal. Din păcate, George Enescu este absent din programele de aici. Se cântă mult Șostakovici, compozitori ruși…


Dumneavoastră mai lucrați și la altfel de proiecte? Proiecte camerale…

Am colaborat, am cântat cu ani în urmă cu formații de muzică de cameră de 5-6-7 persoane și chiar mai multe, dar asta ocazional, pentru că nu există o formație de muzică de cameră cum este Cvartetul Voces de la Iași sau alte cvartete permanente. Se fac repetiții un timp, se cântă. Noi avem în fiecare sâmbătă dimineață la sediul orchestrei, unde este o sală mai micuță, avem concerte, recitaluri cu membri ai orchestrei și acolo e publicul de sâmbătă dimineață, care vine de la 11 la 13 și asistă la concertele de tipul acesta, camerale sau recitaluri.

Interviu realizat de Radu Mihalache