ACUM:
22.00
Scena europeană
Înregistrări sau concerte în direct.
Urmează: 0.00 Adagietto În inima nopții, sonorități aduse din inima nopții...
Apoi: 0.55 Imnul de stat

Arhivă : Interviuri Înapoi

AUDIO. Cristian Măcelaru și un program integral Brahms - la Ateneul Român

Publicat: joi, 28 Ianuarie 2016 , ora 13.50

Dirijorul Cristian Măcelaru este invitatul Filarmonicii "George Enescu" în concertele incluse săptămâna aceasta (28 și 29 ianuarie 2016) în stagiunea instituției muzicale bucureștene. Despre programul dedicat integral creației lui Johannes Brahms, ne-a vorbit Cristian Măcelaru:


Muzica lui Brahms a fost dintotdeauna una dintre muzicile mele preferate. Brahms este compozitorul poate cel mai proeminent al școlii germane romantice. Prin lucrările pe care le prezentăm la Filarmonica "George Enescu" astăzi și mâine aducem o lume poate că puțin mistică în muzica lui Brahms. Multe din lucrările lui se axează pe această idee a destinului și a luptei noastre ca omenire și ca personalități individuale împotriva destinului și a acestei inegalități, între cei care au un destin mai favorabil și cei care nu au un destin atât de favorabil.

Ne uităm prin cele patru lucrări mari ale lui Brahms pe care le prezentăm și vedem această progresie a ideii destinului. Începem cu o lucrare care se cântă mai puțin - "Nanie", care este un cântec pentru cor și orchestră, o lucrare vocal-simfonică, un lament pe această temă, pe această idee a volatilității noastre ca oameni.

Continuăm cu o lucrare foarte bine cunoscută în care avem ca solistă o mezzo-soprană extraordinară; este de loc de unde sunt și eu, din Timișoara, suntem bănățeni amândoi, dar ea actualmente activează în Viena, la Staatsoper - Aura Twarowska. Va cânta Rapsodia pentru alto, orchestră și cor bărbătesc. Este o lucrare mai plăcută, mai armonioasă; a fost dedicată fetei lui Clara și Robert Schumann și este o piesă mai intimă, dar foarte, foarte frumoasă.

În ultima lucrare a părții întâi ne reîntoarcem la corul întreg și ideea aceasta a destinului devine cea mai proeminentă în "Cântecul destinului" - Schicksals-lied - care exprimă cel mai clar această neînțelegere sau neacceptare a lui Brahms față de ceea ce se întâmplă în viața unui om. El era de înțelegerea și de credința că lucrurile sunt predeterminate în așa fel încât noi, cum și spune textul, suntem cum este apa între stânci; ne aruncăm dintr-o stâncă în cealaltă și totul ne este prescris, predestinat.

Ne vom întoarce la această idee a destinului, dar de data aceasta în interpretarea Simfoniei I, o simfonie care este foarte cunoscută, foarte iubită de public. Este o lucrare pe care Brahms a încercat s-o scrie pe parcursul a mai mult de zece ani, deoarece se simțea atât de mult în umbra lui Beethoven încât i-a fost greu să poată să scrie o simfonie. Totuși, este o lucrare grandioasă, o lucrare plină de optimism mai ales în ultima parte și este o călătorie întreagă de la primele note până la ultimele note. Într-un fel, ajungem la o rezoluție la sfârșitul concertului, în care el, trecând prin aceste teme ale destinului, ajungem totuși la sfârșit. În ultima parte a simfoniei Brahms scria în manuscris despre înțelegerea lui că noi, ca oameni, suntem supuși destinului, dar toți suntem una. E aceeași idee pe care o avea și Beethoven în Simfonia a IX-a… "să venim toți oamenii, toată omenirea… suntem împreună, suntem frați". Este ideea pe care o avea și Brahms în Simfonia I și ceea ce a scris el se referea la ideea aceasta că în religie trinitatea - Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt - sunt una, la fel și noi, omenirea, suntem de fapt una cu toții.

Vă invit să veniți la acest concert astă seară sau mâine seară, la Ateneu, să ascultați Filarmonica "George Enescu" în interpretarea muzicii lui Brahms.


Declarație preluată de Lucian Haralambie